Grover Norquist - Atat conservatorii cat si libertarienii cer un singur lucru de la stat: sa fie lasati in pace (1 iun. 2010)

 *Publicat initial in revista 22 in colectia ‘Fuzionismul: Un experiment doctrinar al dreptei moderne’. 

Grover Norquist este presedintele fundatiei ‘Americans for Tax Reform’.

Miscarea conservatoare moderna din Statele Unite, adesea numita “republicanism marca Reagan”, e un amestec vital de individualism radical si respect pentru traditie. Acest amestec este mai usor de realizat decat in Europa. Traditia americana, asa-zisul nostru “nationalism”, se revendica de la o miscare radicala constand intr-o revolta cauzata de taxarea excesiva, revolta care a imbracat si forma razboiului nostru de independenta de sub tutela britanica. Istoria Americii, traditia noastra, intruchipeaza liberalismul clasic al europenilor. Americanii pot fi in acelasi timp traditionalisti si individualisti radicali. Aceasta pentru ca traditia noastra nu este definita de o religie sau de rasa sau de apartenenta la un trib, cum se intampla in multe dintre natiunile lumii, ci de atasamentul nostru fata de libertatea individuala.

Unii disting la baza coalitiei care l-a adus la putere pe Ronald Reagan trei piloni: conservatorismul social, libertatea economica si o aparare nationala puternica. Cred ca aceasta caracterizare a creat confuzie si nu este in masura sa explice distributia voturilor si adevaratul motiv pentru care coalitia Reagan a rezistat de-a lungul anilor.

Cea mai buna cale de a intelege cum si de ce in miscarea conservatoare moderna pot coexista grupuri diverse de indivizi este recunoasterea faptului ca toti membrii Coalitiei Reagan au vrut si vor un singur lucru de la guvernul federal, oricare ar fi tema care le determina votul: ei cer pur si simplu sa fie lasati in pace.

Oamenii credinciosi a caror preocupare principala este practicarea religiei si educarea copiilor in religia parintilor vor ca statul sa-i lase in pace. Nu cer de la stat subventii pentru bisericile lor si nici sa-i forteze pe altii sa se inchine la zeii lor. Iata de ce protestantii evanghelici, catolicii conservatori, evreii ortodocsi, musulmanii si mormonii pot vota cu inima usoara pentru candidatul si partidul care promite sa-i lase pe fiecare in pace.

Proprietarii de arme, un segment electoral important in Statele Unite, vor doar sa fie lasati in pace sa se bucure de drepturile garantate de Al Doilea Amendament. Nu cer subventii si nici nu cer ca in fiecare scoala publica sa se predea dupa un manual intitulat "Heather are doua mamici" (O carte pentru copii despre o fetita crescuta de doua mame lesbiene. n. tr.).

Proprietarii de mici intreprinderi nu vor decat ca statul sa le lase intreprinderile in pace. Vor mai putine taxe si mai putine reglementari. Platitorii de impozite vor pur si simplu impozite mai mici. Proprietarii vor sa le fie respectate drepturile de proprietate. Toti acesti votanti interesati de aspectele economice vor sa fie lasati in pace.

Miscarea care vrea un guvernamant limitat nu trebuie confundata cu anarhia sau cu opozitia fata de ideea de guvernamant. Un guvern care obliga la respectarea contractelor, pedepseste jefuitorii de banci si criminalii si ii impiedica pe canadieni sa treaca granita fraudulos sporeste libertatea. Abia cand guvernul depaseste aceste atributii distruge libertatea individuala.

Chiar si acei americani care voteaza cu gandul la politica externa sunt manati de aceeasi dorinta de a fi lasati in pace. Administratia Bush poate a vrut sa creeze un imperiu, dar o astfel de politica n-a reusit sa atraga voturi, dupa cum au aflat in 2006 si 2008. In timpul Razboiului Rece, cand Uniunea Sovietica ameninta lumea si libertatea Americii, a existat o miscare puternica in sprijinul unei aparari nationale capabile sa puna stavila colonialismului sovietic. Scopul miscarii n-a fost cheltuirea banilor pe inarmare de dragul inarmarii: dupa prabusirea Uniunii Sovietice, bugetul alocat apararii in Statele Unite a scazut de la 6 procente din PIB la 3 procente din PIB.

In esenta, nu exista niciun conflict intre conservatorii sociali de diferite religii care vor sa fie lasati sa-si practice religia si oamenii de afaceri de diferite tipuri care vor sa fie lasati in pace sa faca bani si sa creeze avutie. Poate ca au valori sau prioritati diferite, dar de la stat cer acelasi lucru: "Lasati-ne in pace.".

Traducere de Tudor Glodeanu