PUBLICATII » Libertarienii despre Criza mondiala... » In ce consta criza actuala...
In ce consta criza actuala (Peter J.Boettke, interviu)
Peter J. Boettke este Branch Banking and Trust (BB&T) Professor pentru Studiul Capitalismului, Director pentru Studii Doctorale si Profesor de Economie la Mercatus Center, George Mason University. Specializarile sale sunt Teoria Proceselor de Piata, Economia Politica Comparata si Metodologia Gandirii Economice. Peter Boettke este membru in Consiliul Academic al CADI din 2006.
Ionut Sterpan: Domnule Peter Boettke, spuneti-ne pe scurt ce anume sta la baza crizei actuale?
Peter J. Boettke: Pe scurt, politicile guvernamentale din ultimii 20 de ani care pe de o parte au generat investitii proaste, si pe de alta impiedica piata sa le corecteze. Piata este o permanenta alocare si realocare de resurse, ghidata de semnalele preturilor. Dar in ultimele decenii, de fiecare data cand piata a incercat sa redirectioneze capitalul si forta de lucru prin intermediul fluctuatiei preturilor si al falimentului, statul a introdus politici pentru a impiedica acest lucru. Ca urmare, politicile guvernamentale au transformat o corectie a pietei intr-o criza economica.
I.S.: Ce credeti ca ii face pe guvernanti sa distorsioneze mecanismul de piata?
P.J.B.: Daca nu este ingradita prin reguli constitutionale, guvernarea democratica tinde sa concentreze beneficiile si sa disperseze costurile politicii economice. In actualul sistem institutional, actorii politici au o inclinatie naturala de a concentra beneficiile de partea grupurilor bine organizate si bine informate si de a dispersa costurile asupra celor neorganizati si prost informati.
Asa castiga politicienii alegerile, si din acest motiv cei care concentreaza costurile si disperseaza beneficiile sunt inlaturati. Din pacate, o politica economica buna, una care disperseaza beneficiile, vine in conflict cu practica politica buna, una care concentreaza beneficiile in mainile celor care le pot da in schimb sprijin consistent. Asta inseamna ca guvernarile democratice, daca nu sunt constranse sa faca altfel, se vor angaja intr-un ciclu de politici ce presupun deficite, datorii si o devalorizare continua a monedei pentru a finanta concentrarea beneficiilor si dispersarea costurilor. Putem vedea rezultatele cu ochiul liber.
I.S.: Inteleg. Sa fie totusi la mijloc si anumite conceptii gresite, dar oneste, in materie de economie?
P.J.B.: Da, de exemplu ideea ca Marea Depresie nu a fost cauzata de politicile de creditare excesiva din anii 1920, combinate cu numeroasele reglementari ale pietei in anii ‘30, ci de teama de deflatie imprimata bancilor centrale odata cu contractia monetara din anii ‘30. Si ea este responsabila pentru situatia actuala si este des intalnita chiar si printre sustinatorii “pietei”.
Da fapt, multe din politicile actuale care vizeaza inflatia au retorica luptei impotriva inflatiei, dar demonstreaza in realitate o teama de deflatie, practica fiind de fapt inflationista. O abordare larg acceptata pentru analiza acestei probleme se afla in cartea lui John Taylor Getting Off Track, in care sunt discutate devierile recente de la regula lui Taylor in politica bancilor centrale, in incercarea lor de a “indulci” corectiile pietei. Acest lucru n-a facut decat sa alimenteze alocarile gresite prin creditare excesiva.
In plus, exista o legatura intre aceste doua elemente – expansiunea monetara a creditului si iresponsabilitatea fiscala –, sursele sale intelectuale putand fi identificate in doctrina keynesiana si in practica institutiilor keynesiene. Nu pot sa subliniez destul ce influenta uriasa a avut keynesianismul asupra politicii economice din Occidentul democratic de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial – criza din prezent este esecul keynesianismului, nu un esec al pietei si increderii in piata.
I.S.: Keynesianismul pare ca a fost resuscitat in media si in mediul academic de criza economica, dar spuneti ca de fapt nu ne-a parasit niciodata, ci dimpotriva, a fost intotdeauna la lucru.
P.J.B.: Teoriile proaste nu ne-au parasit niciodata, ne-am facut doar iluzia ca le-am eliminat. Ideile keynesiene au generat institutii keynesiene ce aveau ca scop colectarea de date keynesiene pentru a formula si testa politici keynesiene. Nu este ceva foarte complicat: ideile proaste produc politici proaste, care la randul lor dau rezultate proaste. Keynesianismul trebuie invins, si motivul este simplu: lasat liber, keynesianismul distruge ca o boala tari intregi, dand frau liber inclinatiilor naturale ale guvernului. Cum am spus mai devreme, acestea ne asaza inevitabil intr-un ciclu al deficitelor, datoriilor de stat si devalorizarii monedei.
I.S.: Care ar fi calea de iesire din criza?
P.J.B.: Acum? Sa lasam bancile insolvabile sa pice, sa lasam preturile sa coboare, afacerile sa dea faliment si forta de lucru sa treaca in somaj. Nu spun ca nu e dureros. Dar resursele vor fi realocate rapid prin intermediul ajustarilor pietei. Uitati-va in trecutul corectiilor severe, “neindulcite”, ale pietei – acestea au fost dureroase, dar foarte rapide, de exemplu Depresia din 1920. Cand insa statul incearca sa impiedice corectia pietei, depresiile si recesiunile pot fi lungi si dureroase, de exemplu anii 1930 in Statele Unite, Japonia in anii 1990 si alte cazuri mai putin cunoscute.
Pe termen lung, trebuie sa gasim metode de a constrange in mod eficient guvernantii sa rupa acest ciclu de politici. Recomand Tiger by the Tail a lui F.A. Hayek sau Democracy in Deficit a lui James Buchanan drept lecturi obligatorii pentru toti cei care vor sa inteleaga problemele fundamentale cauzate de inflatie si finantarea deficitului. Hayek s-a luptat de-a lungul intregii sale cariere sa gaseasca politici care sa franeze inflatia si tendinta politica de expansiune a creditului si a ajuns la concluzia ca acest lucru nu poate fi realizat decat prin denationalizarea monedei. La fel, si James Buchanan a incercat sa gaseasca metode de a controla finantarea in deficit prin intermediul contractului constitutional. A incercat, dar aceste metode nu au avut succes. Federalismul fiscal (guvernarea descentralizata) sau contractul constitutional sunt solutii notabile, dar cred ca ar trebui sa imaginam si alte moduri de a constrange tendintele naturale ale finantarii de catre stat din deficit si prin inflatie. Cred ca ar trebui luate in considerare idei mai radicale, ce vizeaza puterea enorma de taxare si dimensiunea si aria de activitate a statului.
In concluzie – trebuie sa restrangem statul si sa lasam piata sa corecteze dezechilibrele cauzate de esecurile politicilor anterioare. Solutia noastra la problemele actuale nu este intarirea statului, ci restrictionarea sa atat in dimensiune cat si in aria de activitate. Un stat care sa protejeze, nu sa restrictioneze proprietatea privata, libertatea contractului si a schimbului.
