Ionut Sterpan - Comentariu critic la Naomi Klein, Doctrina Socului (mar. 2009)

Preluat in Cotidianul.

Mesajul cartii este: “capitalismul e brutal si vine in mod brutal impus de catre o elita din afara unor indivizi temporar derutati”. Capitalismul concurential insa, nici nu e brutal, si nici nu vine in mod brutal, cel putin prin comparatie cu orice alt sistem cunoscut. La noi liberalismul nu a fost impus de catre o elita din afara nici in secolul XIX nici in 1989. Pe la mijlocul secolului XIX fost adoptat in consens de toate paturile sociale, intr-o miscare de eliberare nationala. In 1989 a fost vorba mai ales de recunoasterea in sfarsit, tot din interior, a imposibilitatii economiei planificate, iar acesta este in mare masura adevarat despre toate revolutiile din 89. Daca autoarea sugereaza un model al patrunderii capitalismului dar ignora tocmai momentul ’89, intreprinderea cognitiva esueaza.

Scopul de a convinge insa, va fi atins cu multi, pentru ca multi vor cadea prada unui numar de trei confuzii:

Prima este cea dintre capitalismul corporatist si capitalismul propriu-zis, capitalismul concurential sau economia de piata. In timp ce capitalismul este caracterizat de proprietate privata, schimb liber si initiativa antreprenoriala dupa reguli generale aceleasi pentru toti, cartea critica mai ales defectele corporatismului, in care diferite sectoare ale activitatii economice sunt externalizate administratorilor privati, dar in conditii de monopol facilitat de stat care ii protejeaza de concurenta.

A doua este ca traim in capitalism, deci piata e de vina pentru tot ce vedem. Nu traim in capitalism ci in diferite forme ale interventionismului si, datorita intereselor concentrate, in democratii neliberale.

Iar a treia este presupunerea ca rezultatele proceselor politice democratice (precum votarea anumitor proiecte publice), reflecta corect preferintele indivizilor si deci capitalismul ar fi nepopular. Aceasta presupunere subestimeaza influenta grupurilor concentrate de interese in procesele politice. Proiectele publice sunt mai degraba un mod al unor grupuri de interese concentrate de a stoarce bani de la contribuabili dispersati si neinformati, decat rezultatul preferintelor cetatenilor. Lucrurile stau tocmai invers, sistemul de piata reflecta preferintele indivizilor mai bine decat procesele politice.

Dincolo de cele trei confuzii exploatate de autoare, cartea se adreseaza unei dorinte firesti, dorinta de a fi liberi. In general oamenilor nu le place sa fie dominati, nici de nobili, nici de proletari, nici de politicieni, si nici de corporatii. Iar dominatia si brutalitatea sunt insidioase. Dar ele sunt institutionalizate in primul rand nu in capitalism, ci in interventionisme, sindicalisme, in programele asistentiale pentru ca acestea sunt administrate cu ajutorul fortei statului fara consimtamantul indivizilor. Sunt institutionalizate de asemeni in restrictiile impuse de state asupra schimburilor economice libere pe piata globala. Dominatia si brutalitatea sunt institutionalizate si in “corporatism”, dar aceasta nu e problema capitalismului, definit de libera concurenta si libera initiativa economica. Este problema regulilor constitutionale care permit statului sa faciliteze pozitii de monopol anumitor corporatii si astfel sa puna bariere la intrarea in anumite sectoare de activitate. In absenta barierelor puse concurentei in forma reglementarilor si a fiscalitatii, cu greu putem vorbi de dominatie.

Multumesc profesorului Mihail Radu Solcan si asociatilor CADI pentru discutii extrem de folositoare pe marginea cartii.

As vrea de asemeni sa fac o observatie importanta. Articolul domnisoarei Matzal preia comentarii si din zona intelectuala de stanga si sigur, in ordinea articolului, opiniile domnului Ciprian Siulea stau adversativ fata de opinia lui Emi Socaciu si a mea. Exista insa un corp comun de critici de substanta - prezent in toate comentariile din articol si care ne apropie pe toti - cel la adresa corporatismului; in aceasta zona dezacordul nu este radical ci se datoreaza unor diferente terminologice cu privire la 'capitalism'.