Interesul national si orientarea doctrinara a Constitutiei (Sorin Manica)
Constitutia Romaniei face referire, in repetate randuri, la interesul national pe care autoritatile romane sunt tinute sa il reprezinte intr-un fel sau altul. Lipsa de claritate sau polivalenta unor concepte, precum si faptul ca ele apartin vocabularului unei anumite doctrine politice fac necesar un demers interogativ pe marginea textului. El ne va spune in final care ar fi sensurile spre care merita indreptate eforturile de revizuire a Actului Constitutiv.
Interesul national actioneaza ca factor de limitare a unor drepturi si libertati. Articolul 44 alineatul 3 permite exproprierea pentru o cauza de "utilitate publica". Cum anume se intampla aflam din alineatul 5: "pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare".
Interesul national prevaleaza asupra celui privat si conform articolulului 135 (Economia), alineatul 2, litera (b), care prevede ca statul trebuie "sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara". Aceasta are loc in conditiile in care, conform alineatului 1 din acelasi articol, "economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta". In traducere, interesele valutare ale Romaniei nu pot fi subminate, spre exemplu, de un grup de speculatori care actioneaza conform legii si, intamplator, devalorizeaza moneda nationala. Daca Banca Nationala a Romaniei are nevoie de un raport intre leu si euro pentru a mentine unele echilibre macroeconomice, statul poate sa limiteze sau sa anuleze castigurile speculatorilor.
De asemenea, chiar daca in articolul 135, alineatul 1 este invocat principiul concurentei, iar la prima litera a alineatului urmator autorii Constitutiei imbratiseaza concurenta loiala, la litera (c), textul vorbeste explicit despre investitii in cercetarea stiintifica si tehnologica de interes public. Astfel, statul trebuie sa asigure "stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale". Faptul nu numai ca presupune existenta unei tehnologii nationale atat timp cat este in vigoare documentul, dar statul este si obligat sa o sustina preferential.
La litera (d) a articolului 135 putem sa aflam ca resursele naturale trebuie sa fie exploatate "in concordanta cu interesul national". Proprietatea privata este inalienabila, insa atunci cand vine vorba de "binele comun", aceasta cade pe un loc secund, mai putin important. La capitolul resurselor naturale se incadreaza si articolul 136 (Proprietatea), alineatul 3, unde, pentru sustinerea interesului national, este declarat caracterul public al resurselor naturale.
In numele interesului national, statul poate sa foloseasca subsolul oricarei proprietati imobiliare, sa exploateze orice resursa naturala, sa intervina in economie, in sistemul financiar, pe piata valutara si mai poate sa dispuna de sau sa limiteze "exploatarea subsolului, a spatiului aerian, a apelor cu potential energetic, a plajelelor, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica".
In numele "securitatii nationale", adica tot in interes public, pot fi eludate drepturi precum inviolabilitatea domiciliului (articolul 31) sau dreptul la informatie (articolul 27).
Problema nu este ca libertatile si drepturile sunt limitate. Si in liberalismul clasic ele sunt inviolabile doar pana in punctul in care ar viola libertatile si drepturile, aflate pe acelasi palier, ale altor indivizi.
Problema nu este, evident, nici ca interesul general sau al tuturor, luati impreuna, cantareste mai greu decat interesul privat al fiecarui individ in parte. Ci este modalitatea partinic doctrinara in care "interesul public" este operationalizat si sustinut in Constitutie. O constitutie neutra, neorientata doctrinar, nici etatist, nici individualist, poate sugera o formula de determinare a interesului general, dar nu poate stabili ex ante o anumita organizatie (statul) drept detinatoarea interesului general. Bunaoara, de ce sa stipulam ca statul trebuie sa aiba in proprietate resursele naturale, si nu ca acestea ar trebui sa fie in proprietatea celui care aduce cele mai mari beneficii comunitatii?
Textul Constitutiei tradeaza o filosofie economica si sociala gresita, una care nu intelege mecanismul libertatii. Nenumarati economisti au aratat ca, in conditiile libertatii si proprietatii private, o persoana care isi urmareste scopurile va servi in cele din urma interesul general, public sau al tuturor. Daca un antreprenor vrea sa castige bani, el trebuie sa le ofere cumparatorilor produse care sa le fie pe plac. In lipsa clientilor, antreprenorul nu si-ar atinge scopurile. Sub incidenta acestui principiu intra si exploatarea resurselor naturale, si exproprierea unei proprietati imobiliare, iar aceasta din urma indiferent de compensatia la pretul pietei. Pentru ca interesul privat nu este neaparat manifest in pretul existent al pietei; poate proprietarul vrea mai multi bani pe terenul pe care stie ca va trece o autostrada. Inca o data, binele general sau interesul national nu este neaparat cel pe care il sustin si apara autoritatile oficiale.
Despre interesul national nu stim multe lucruri, decat ca in numele lui autoritatea statului poate incalca drepturi si libertati. De vreme ce, conform Constitutiei, autoritatile sunt cele care stabilesc "interesul national" la momentul potrivit, ele sunt "constitutional invitate" sa decida in propriul lor interes. Desigur, o vor putea face, de exemplu, printr-o majoritate parlamentara. In loc sa speram pur si simplu ca interesul lor va fi si al nostru sau si in interesul general, am putea acum formula garantii constitutionale pentru acest lucru.
