Marian Zulean - Reforma sistemului de securitate in dezbaterea societatii civile (dec. 2008)
Aparut initial in revista ‘22’
Libertatea si securitatea sunt doua deziderate sociale care nasc tensiuni si dezbateri aprinse atunci cand democratiile isi proiecteaza politicile de securitate nationala. Stiinta politica ne invata ca principala menire a unui stat democratic liberal este aceea de a proteja drepturile si libertatile cetatenesti. In viziunea lui Hobbes, cetateanul incheie cu statul un contract social: el cedeaza o parte din drepturi in schimbul protectiei asigurate de catre stat. De aceea, statul are obligatia sa intretina un sistem de securitate (armata, politie, jandarmerie si servicii de informatii) pentru a-si respecta obligatia contractuala fata de cetateni.
Exista, insa, ingrijorarea ca aceste institutii pot declansa lovituri de stat sau pot incalca drepturile si libertatile cetatenesti. In consecinta, in procesul de consolidare a democratiei a existat o tendinta de a ingradi puterile institutiilor militarizate prin instituirea unor mecanisme de control civil. Astfel, drepturile si libertatile cetatenesti au fost codificate in documente internationale precum Declaratia Universala a Drepturilor Omului sau Carta Europeana a Drepturilor Omului si preluate in aproape toate constitutiile si legislatiile nationale. Cu toate acestea, respectarea acestor drepturi civile reprezinta un deziderat care trebuie realizat zi de zi.
Romania a parcurs, in ultimele doua decenii, un profund proces de democratizare, liberalizare si transformare institutionala. Procesul a cuprins institutionalizarea unor mecanisme de control democratic civil al institutiilor de securitate nationala, insa nu exista garantia respectarii Drepturilor Omului in contextul luptei eficace impotriva terorismului. Astfel, determinarea institutiilor securitatii nationale sa lucreze eficient si responsabil, in acelasi timp cu extinderea sau mentinerea libertatilor civile, este o sarcina ambitioasa si provocatoare.
Pe de alta parte, daca procesul de integrare in NATO si UE a presupus un set de criterii pentru evaluarea reformei, focalizate mai degraba asupra domeniului apararii, transformarea sectorului de securitate a avut un ritm mai putin alert, opinia publica fiind interesata de aspecte particulare, precum lustratia, deconspirarea Securitatii sau ascultarea telefoanelor. Setul de legi de organizare si functionare a serviciilor de informatii sau de gestionare a situatiilor de urgenta a fost adoptat sub presiunea evenimentelor si este, azi, desuet. Incercari de perfectionare a legislatiei de securitate au avut loc in fiecare legislatura de dupa 1997, setul de legi propus in legislatura 2004-2008 aflandu-se, inca, spre dezbatere, in Senat.
Astazi, nu numai societatea civila, ci si institutiile de securitate nationala reclama o serie de probleme care impiedica eficientizarea activitatii institutiilor de securitate, dar si perfectionarea mecanismelor de control democratic civil. Fenomene geopolitice, precum globalizarea, aduc provocari si riscuri extraordinare pentru sistemul de securitate nationala (terorismul international, proliferarea armelor de distrugere in masa, retelele de crima organizata), provocari ce necesita flexibilitate legislativa pentru a permite institutiilor de securitate nationala indeplinirea misiunilor, fara violarea drepturilor civile. In aceeasi ordine de idei, dezvoltarea tehnologica permite nu numai miniaturizarea si universalizarea interceptarilor de catre serviciile de informatii ale statului, dar si de catre firme private de securitate sau folosirea lor de catre grupuri teroriste. De aceea, politicile publice care tintesc protectia drepturilor si libertatilor cetatenesti, concomitent cu realizarea securitatii nationale necesita o schimbare de paradigma si regandirea sistemului de securitate nationala.
Plecand de la aceste provocari si de la convingerea ca securitatea persoanei reprezinta conditia fundamentala pentru o buna guvernare si prosperitate, Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI) a redeschis o dezbatere pe tema reformei sistematice a sectorului de securitate si a rescrierii legilor securitatii, in contextul mai larg al reformei institutionale. Societatea civila are oportunitatea si responsabilitatea de a participa la stabilirea agendei formale. Oportunitatea este creata de formarea unui nou guvern, in urma recentelor alegeri din noiembrie 2008, iar responsabilitatea este justificata de lunga istorie a traditiei de gandire si a civilizatiei liberale. Acolo unde politicul nu a reusit, un input consistent din partea societatii civile poate fructifica noi incercari.
Colectia de articole pusa la dispozitia cititorilor revistei 22 reprezinta un pas intr-un proces de coordonare a eforturilor societatii civile cu privire la formularea unei strategii de transformare institutionala. Am oferit o platforma pentru dialog intre specialisti din cadrul institutiilor de securitate, din mediul academic si al societatii civile in care sa isi expuna opiniile pe temele utilitatii unei strategii de reforma a sistemului de securitate nationala, a designului mecanismelor pentru evaluarea eficientei sectorului de securitate, a principalelor neajunsuri ale legislatiei de securitate care impiedica eficientizarea activitatii sectorului de securitate si a controlul democratic civil asupra institutiilor de securitate. Primul pas a fost facut la o masa rotunda gazduita tot de CADI, in martie 2006, cand pentru prima data un proiect de strategie de securitate nationala a fost supus consultarii publice de catre societatea civila, inaintea asumarii sale de catre presedintele Romaniei. Urmatorul pas il va constitui o audiere publica pe tema reformei sistemului de securitate nationala, pregatita pentru luna ianuarie 2009. Sunteti bineveniti la dezbatere!
