Vlad Tarko - Politia: frica si suspiciune (dec. 2008)

Aparut initial in revista ‘22’

"Ask not what you can do for your country

Ask what your country did to you."

KMFDM - Dogma

Daca e sa ne luam dupa statisticile oficiale ale Romaniei, politia ("siguranta si incredere") nu reuseste sa solutioneze decat o treime dintre infractiunile raportate de pagubiti. Din aceasta treime de presupusi infractori numai vreo jumatate sunt si condamnati de tribunale, multi fiind eliberati din lipsa de probe. Cu alte cuvinte, nu numai ca politia nu reuseste sa prinda infractorii, dar mai si face viata un calvar unui numar considerabil de oameni, acuzandu-i pe nedrept (sau, daca preferati intuitiile de dreapta, sunt atat de incompetenti incat nu reusesc sa adune dovezile necesare). Daca facem greseala sa ne uitam la televizor, o sa vedem ca printre cele mai de seama fapte de vitejie ale politistilor se numara supravegherea demolarii teraselor si buticurilor si, respectiv, terorizarea regulata a prostituatelor sau a vanzatorilor de droguri. Cu alte cuvinte, agresiunea impotriva unor indivizi care nu fac decat sa satisfaca o cerere pe o piata care, din cauza stupiditatii care ne inconjoara, se intampla sa fie ilegala. Avem deci o politie care-si iroseste resursele luptand contra micilor comercianti, sexului si distractiilor nonalcoolice, in timp ce-i lasa sa scape pe adevaratii criminali care omoara, violeaza si fura. Grozava folosire a fondurilor si halal "siguranta si incredere"!

Doar ca eu nu am iluzia ca sistemul politiei va fi reformat prea curand in asa fel incat statul sa-si indeplineasca ceea ce, spune basmul de adormit libertarieni, ar fi functia lui cea mai elementara: sa ne apere. Exista un motiv foarte simplu pentru care politia nu ne apara eficient: nu este in interesul ei sa o faca! De fiecare data cand statisticile o iau razna si infractiunile devin prea vizibile, politiei i se serveste pe tava argumentul favorit al oricarei agentii de stat: "Daca nu ne dati suficiente fonduri!", se vor plange ei, iar toti teleintelectualii le vor da dreptate. Cu alte cuvinte, de fiecare data cand ei nu-si fac datoria, este vina noastra! Daca, in schimb, ramanem din cine stie ce motiv fara infractiuni, o sa para ca nu mai au nevoie de-atatea fonduri. Nu va incredeti in veridicitatea personajului Garcea. Politistii sunt la fel de inteligenti ca noi toti, iar asta inseamna ca nu le e prea greu sa priceapa implicatiile "mai multe infractiuni => mai multi bani", "mai putine infractiuni => mai putini bani". Iar asta fara sa luam in considerare si castigurile suplimentare pe care le obtin politistii corupti, care-si iau partea lor din toata povestea cu prostituatele si/sau drogurile! Unei cunostinte i-au fost furate oglinzile retrovizoare de la Mercedes. Cand a fost la politie i s-a spus ca isi poate cumpara oglinzi exact ca cele furate de la unii care stateau langa nu stiu ce benzinarie. Cu alte cuvinte, politia, in loc sa-i aresteze pe hoti, le facea reclama.

Daca cineva se mai indoia ca Romania este inca un stat politienesc, bataia complet nejustificata pe care au primit-o manifestantii anti-NATO, la ordinele unui guvern, chipurile, "liberal", ar fi trebuit sa le deschida ochii. Insa abordarea presei a fost de a condamna evenimentul intr-o maniera pur anecdotica, fara sa sesizeze ca, cel putin temporar, tocmai fusese lasat sa pice voalul de pe realitatea care ne inconjoara. (Ce-i drept, unii liberali, precum Ludovic Orban, au condamnat ce s-a intamplat, insa pare ca au facut-o mai degraba in calitate de bloggeri decat de politicieni.)

O solutie viabila exista intotdeauna, desigur, dar de obicei e interzisa prin lege. Solutia optima fata de agresiunea politiei impotriva noastra si fata de incompetenta ei absolut lamentabila (judecand, dupa cum am spus, chiar dupa statisticile lor oficiale) ar fi ca cetatenii sa aiba dreptul sa apeleze la o combinatie intre firme de asigurari si firme de protectie private, iar politia, in sensul actual al termenului, sa fie treptat desfiintata. Insa asta nu se va intampla prea curand! Chiar si asa, putem cere totusi sa avem mai mult control asupra celor care se plimba cu arme printre noi si putem cere cu mai multa insistenta ca drepturile noastre sa fie respectate si aparate. Solutia cat de cat realista pe care o vad eu ar fi ca atunci cand se fac alegeri locale sa se faca alegeri si asupra directorilor sectiilor de politie in jurisdictia carora ne aflam. Directorii sectiilor de politie nu trebuie sa fie numiti de la centru, ci trebuie sa-si pledeze competenta in fata noastra, iar noi trebuie sa avem dreptul direct de a-i schimba pe cei care nu reusesc sa ne apere drepturile.