Gelu Trandafir - Pledoarie pentru recuperarea doctrinei crestin-democrate

Un pol de centru-dreapta trebuie in primul rand sa diminueze ispitele sectare si consecintele luptelor fratricide. Trebuie sa poata confedera, fara a sufoca, energii, institutii, formatiuni politice diferite care au in comun opozitia fata de statul paternalist, care apara si promoveaza responsabilitatea si libertatile individuale. Mai trebuie sa ofere reprezentare si celor care sustin valorile democratiei crestine, altminteri o resursa politica importanta se va irosi la limita pragului electoral sau va fi deturnata de formatiuni populiste.
Dupa 1989, cuvantul de ordine la stanga esichierului politic a fost unitate. O singura mare sciziune a produs consecinte importante: ruptura FSN, din 1991, cand s-au despartit apele intre cei care si-au asumat continuitatea Partidului Comunist Roman (Ion Iliescu, Alexandru Barladeanu, Dan Martian) si fesenistii reformisti condusi atunci de Petre Roman. Ulterior, stanga postcomunista s-a conturat ca un bloc puternic in care coexista (cateva) platforme si (multe) interese. Esecul gruparii Melescanu care a parasit PDSR in 1997 si care, pentru a supravietui politic, a fost nevoita sa-si piarda urma in PNL, a aratat cat de grave sunt urmarile dezertarii taberei de stanga. Pesedistii au invatat din lectia lui Melescanu, iar gruparea de la Cluj va continua sa vietuiasca sub aceeasi sigla cu Antonie Iorgovan si Marian Vanghelie, avandu-l drept parinte spiritual pe Ion Iliescu.
La dreapta insa a domnit sectarismul, excluderea si faramitarea. Canibalizarea a fost inaugurata chiar in 1990, in PNTCD - de Ion Puiu - si in PNL - de "Aripa Tanara" Patriciu-Tariceanu. Procesul de reunificare a liberalilor a durat vreo sapte ani si partidul "reunificat" a rezistat doar patru. Istoria PNTCD este la fel de graitoare. Conducatorii taranisti care ramaneau in sediul din Bucuresti - Piata Rosetti prezentau drept o noua victorie rafuielile interne urmate de sciziuni sau excluderi din partid. Fiecare episod de canibalism politic crestin-democrat se termina cu un triumfator: "Partidul a iesit intarit". Atat de des s-a despartit padurea de uscaturi la PNTCD, incat partidul a ajuns sa nu mai aiba presedinte la Bucuresti, ci doar unul care facea naveta de la Timisoara si care a refuzat sa mai candideze pentru un nou mandat.
"Raul" necesar
Un pol de centru-dreapta in Romania trebuie sa raspunda inainte de toate problemei sectarismului si sa micsoreze consecintele electorale produse de luptele fratricide. Trebuie sa confedereze energiile si institutiile de centru-dreapta intr-o structura suficient de laxa pentru a nu fi sufocanta si a da fiecaruia posibilitatea liberei exprimari, dar, in acelasi timp, suficient de solida si de atractiva electoral pentru a putea dainui luptelor fratricide ce vor urma, neindoielnic. Numitorul comun al celor care adera la acest pol poate fi o viziune asupra statului care se retrage din vietile cetatenilor si ale comunitatilor locale, marind responsabilitatea individuala, dand spatiu din ce in ce mai larg manifestarii individului si comunitatii locale.
Cel putin pe termen mediu, ambitiile acestui pol trebuie sa fie "modeste". Cei care-l lanseaza trebuie sa-si asume imperfectiunea constructiei, sa nu viseze la omogenitatea partidelor socialiste sau a PSD, ci sa gandeasca doar o structura capabila sa faca fata stangii si care ar putea guverna in alternanta cu un PSD care n-ar mai fi bantuit de fantoma lui Ion Iliescu. Formatiunile componente trebuie sa resimta acest pol de centru-dreapta drept un "rau necesar", dupa principiul "rau e cu rau, dar mai rau e fara rau". Aceasta structura federativa trebuie sa ofere posibilitatea exprimarii unor pozitii cat de diverse, diminuand in acelasi timp ispita sciziunii. Cei tentati de sectarism ar trebui sa stie ca, in afara acestui pol, sunt "plansetul si scrasnetul dintilor": fie disparitie, fie aderarea la PSD, PRM sau PNG.
Experienta din Parlamentul European poate fi o sursa de inspiratie. Partidul Popular European nu are nici pe departe omogenitatea ideologica a Partidului Socialistilor Europeni. Este mai degraba o structura de putere care confedereaza cam tot ceea ce e rezonabil la dreapta esichierului politic, de la euroscepticii britanici la euroentuziastii francezi. Conservatorii britanici, cehii lui Klaus si polonezii fratilor Kacinski au avut o tentativa de a scinda PPE. Tentativa a esuat in aceasta vara. Noul grup ce urma sa fie format era mai omogen, dar izolat si cu putere diminuata. Partidele Republican si Democrat din Statele Unite pot fi iarasi niste exemple reusite. De asemenea, ideea alegerilor primare pentru stabilirea ponderii diferitelor partide in acest pol (si nu a sondajelor de opinie care stau la baza formarii listelor Aliantei D.A.) ar putea fi o solutie de luat in seama, dand si posibilitatea unei confruntari reale cu electoratul si a clarificarii directiei politice inaintea alegerilor decisive.
Resursa electorala
Polul de centru-dreapta va trebui desigur sa aiba si dimensiunea crestin-democrata, conservatoare. Disparitia PNTCD din prim-planul scenei politice a lasat un gol. Deocamdata, PD si-a insusit de la crestin-democrati, probabil sub influenta Partidului Popular European, doar promovarea principiului subsidiaritatii. In campania electorala, pe cand era inca membru al Internationalei Socialiste, Traian Basescu denuntase "statul paternalist care umileste societatea si ne transforma in asistati social". De-a lungul guvernarii Aliantei, PD si Basescu au sustinut constant imperativul descentralizarii, al reformarii si reducerii stufoasei structuri guvernamentale, in ciuda reticentei evidente a premierului Tariceanu. Dar dincolo de aceasta sustinere a descentralizarii, a reducerii guvernului si a principiului apropierii deciziei de cetatean si comunitati, putine alte initiative ale PD ar putea indica apartenenta acestuia la partidul european care-i grupeaza pe crestin-democrati, conservatori si populari.
Desigur, acum nu mai putem vorbi decat despre potentialul ofertei crestin-democrate, dupa dezamagirea produsa de PNTCD intre 1996-2000 si in 2004. Chiar si in aceste conditii, oferta politica bazata pe apararea si promovarea unor valori care decurg din credinta crestina, valori care stau la baza civilizatiei occidentale, ramane o resursa electorala neexploatata pe masura. Din lipsa de interes, crestin-democratia romaneasca pare sa fi ajuns pe mana unuia dintre oamenii de afaceri care o considera o investitie si poate oferi unui partid precum PNTCD usurarea poverii platii facturilor la chirii si electricitate. Dar nici macar acesta nu este scenariul cel rau. Brandul "crestin-democrat" risca sa fie deturnat de demagogi, nu doar de afaceristi.
Stavila extremismului
Odata integrata in Uniunea Europeana, Romania intra si in vartejul altor polemici. Va trebui sa-si spuna punctul de vedere in ce priveste soarta Constitutiei europene sau aderarea Turciei, sa se pozitioneze si in probleme care nu au fost nicicand puse in discutie in Romania. Vor fi dezbateri mai sofisticate decat cea privind coruptia, care a dominat agenda romaneasca din ultimii ani si care i-a adus pe toti promotorii occidentalizarii Romaniei de aceeasi parte a baricadei. Unele probleme, precum relatia dintre Biserica si stat sau misiunea Romaniei in apararea civilizatiei occidentale, vor avea relevanta si impact asupra tarii. Altele, precum prezenta icoanelor in scoli sau casatoriile homosexuale, vor fi artificial impuse pe agenda publica in Romania. In lipsa unei dezbateri intre parteneri credibili, angajati in favoarea democratiei, initiativele "corecte politic" vor capata legitimitate; impotrivirea va fi taxata drept "extremism".
Din ignoranta sau din prejudecata ca aceste probleme ar fi un soi de "acquis comunitar" ce trebuie acceptat cu de-a sila, partidele politice evita abordarea "temelor impuse". PNTCD este disparut din peisaj. Gruparea lui Dan Voiculescu (fosta umanista, ecologista, social-liberala) s-a rebotezat neconvingator drept "Partid Conservator". Respinsa ulterior de PPE, a facut o alta acrobatie politica, luand calea liberalilor europeni, cu sprijinul lui Tariceanu. Partidul Democrat, care, odata intrat in PPE, ar avea rolul de aparator al unei viziuni ce sprijina valorile traditionale, fie nu e incantat de perspectiva asumarii unei astfel de misiuni sau e depasit de ea, fie nu gaseste inca un echilibru just in promovarea ei. Gafa din campania electorala a presedintelui Basescu, cand s-a pronuntat pentru legalizarea casatoriilor homosexuale, conflictul deschis al fostului primar al Capitalei cu Patriarhia Romana sunt supracompensate acum de afisarea ostentativa a liderilor PD alaturi de ierarhii ortodocsi grupati in jurul lui Bartolomeu Anania, intrati in competitie cu mitropolitul Moldovei.
Cert este ca, deocamdata, nici un partid credibil si puternic nu-si asuma o pozitie conservator-europeana. La randul lor, intelectualii considerati a fi "de dreapta" abordeaza si ei foarte discret acele subiecte sensibile care i-ar aduce in conflict cu promotorii corectitudinii politice sau care ar tulbura consensul forjat pana acum de prezenta unui inamic comun.
Dar publicul va cauta raspuns la aceste teme, indiferent daca elitele intelectuale vor sau nu sa le abordeze, sau daca exista sau nu formatiuni politice dornice sa se opuna tavalugului corectitudinii politice. Daca acest raspuns nu va veni din zonele politic rationale, publicul va cauta raspuns in alta parte. Temele importante care tin de identitatea nationala, trecutul recent al Romaniei sau apararea familiei, subiecte care se vor amplifica pe masura ce Romania va incepe sa evolueze in cadrul Uniunii Europene, vor fi acaparate de populisti.
Absenta de la aceste dezbateri a unor grupari sau voci crestin-democrate puternice si credibile a lasat deja loc de manevra extremistilor si populistilor. Ca si in trecut, intelectuali sau jurnalisti de marca sunt gata sa se puna in slujba oligarhilor sau demagogilor (pare chiar sa se formeze o "piata" de transferuri si achizitii de intelectuali, ca la fotbal) care reiau teme legionare. Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane smintesc si ei turma, oferind gir unor astfel de miscari, pacaliti de retorica acestora, incantati de sponsorizarile generoase si fara sa-si puna multe probleme privind provenienta banilor.
Exista aspiratii sau nelinisti ale opiniei publice care nu si-au gasit raspuns in spectrul politic democratic si sunt pe cale de a fi deturnate de demagogi. Un pol de centru-dreapta, care va avea o dimensiune conservatoare-crestin-democrata va fi in masura sa stavileasca avantul populist.