Horia Terpe, Libertarianism si Penelism

Libertarianismul este probabil cea mai articulata si mai bine reprezentata intelectual ideologie din Romania. Intrebarea imediata este: de ce acest lucru nu este reflectat in viata politica? Raspunsul este unul simplu: partidele politice in Romania nu si-au asumat inca o identitate ideologica, alta decat cea pur declarativa. Ideologiile liberale, social-democrate, crestin-democrate etc. au suferit din plin de incoerenta, lipsa de substanta si irelevanta, fiind oferite electoratului mai degraba ca brandnames decat ca niste constructii intelectuale explicite si sistematice. Din dezbaterea ideologica occidentala au fost preluate unele valori, unele idei, atitudini si opinii disparate, acestea nefiind integrate functional in ideologii propriu-zise. Iar purtatorii acestora nu au fost niciodata chestionati in mod serios, competitivitatea politica laxa permitandu-le impostura si falsul.
Comparatia dintre libertarianism si liberalismul autohton este graitoare.  Exercitiul are de suferit din cauza dificultatii unei comparatii intre, pe de o parte, o ideologie bine definita si clar structurata teoretic (libertarianismul) si un corpus amorf de idei intamplator reunite (penelismul). in pofida dificultatilor insa, demersul trebuie facut, dar cititorul va avea nevoie de multa imaginatie si amabilitate pentru a-si forma siesi ori a fi de acord cu vreo sinteza a termenului secund al comparatiei. Orice doctrina politica are trei componente logice: un element istoric, o componenta explicativa si un aspect politic/actional. O privire asupra ultimelor doua confirma profunda asimetrie intre libertarianism si liberalismul autohton.
Structura explicativa (din care decurge intelegerea orientata normativ a cauzalitatii, semnificatiilor si perspectivelor evenimentelor) constituie miezul tare al oricarei doctrine sau ideologii. Acesta este punctul in care sinteza doctrinara a liberalismului autohton, in masura in care acest proces este asumat de catre PNL, nu are loc. Revendicarea de la traditiile interbelice este nu numai anacronica si complexatoare, ci si pur declarativa. Programul de guvernare, ca si alte documente programatice ale PNL, spre exemplu, sunt realizate de catre comisiile de specialitate care reunesc membri de partid cu specializare in domeniile respective. Principiul este urmatorul: 1) membrii PNL sunt liberali, 2) produsul interactiunii unor liberali este liberal, deci 3) programul de guvernare si documentele programatice astfel rezultate sunt liberale. Pe langa posibilele distorsiuni in cazul premisei 1, chiar daca inclinatiile liberale in cazul tuturor membrilor PNL s-ar manifesta perfect in discutiile respective (ceea ce nu se intampla), ele nu ar putea produce un rezultat liberal coerent, pentru ca discutiile operationale in cauza nu sunt informate de o dezbatere ideologica la un nivel substantial, care sa produca un acord general in jurul unei ideologii structurate. Necesitatea monitorizarii produselor operationale din partea dezbaterii ideologice de profunzime rezida in nevoia de ghidaj si intercoordonare a acestora. in lipsa acesteia, rezultatul este cel care poate fi asteptat atunci cand aduni un grup cu sarcina de a rezolva probleme concrete: in lipsa unui acord asupra principiilor, rezulta un amestec de obiective si masuri care oscileaza pe tot spectrul politic. Exceptiile notabile, dar izolate, de la aceasta regula, au relevat un grup de orientari social-liberale, clasic liberale sau conservatoare, indistinct aflate in aceeasi barca. Spre exemplu, sustinerea taxei unice a avut loc in acelasi timp cu initierea sau girarea, in procesul de guvernare, a unor masuri ultraetatiste, ca intarirea castei birocratice si "carpirea" sanatatii, educatiei ori a sistemului de pensii.
Din acest punct de vedere, libertarianismul pare a fi exact opusul. Dezvoltat in mediile academice, consistenta si coerenta sa explicativa sunt probabil net superioare tuturor doctrinelor contemporane. Libertarianismul repune libertatea in centrul politicii, fiind bazat pe o incredere deplina in capacitatea indivizilor de a coopera si de a se autoguverna, in lipsa oricarei tutele, egalata doar de convingerea ca orice monopol reprezinta o invitatie la abuz - inclusiv monopolul asupra fortei legitime. Adecvat epocii wikipedia, libertarianismul ofera o paradigma completa dinamicii sociale si tehnologice contemporane, interpretand-o ca o crestere fara precedent a libertatii efective de alegere si ca incluzand promisiunea unei transformari similare a spatiului politic.
in ceea ce priveste aspectul doctrinar actional (politic), libertarianismul opune libertatea de alegere tendintei de acumulare a puterii in mainile statului, prin cresterea atributiilor si resurselor birocratiei, cresterea taxelor, sau prin legi ilegitime care restrang libertatea individuala, mascand de fapt alocari de putere catre grupuri de interese bine definite, pe socoteala celor dispersate. Dezbaterile intense din interiorul libertarianismului genereaza cu relativa usurinta solutii politice coerente. intrebat "ce punem in locul acestei lumi?", un libertarian ar putea raspunde destul de usor. Nu acelasi lucru se poate spune despre liberalismul contemporan autohton, pierdut in generozitatea ireala a oricaror scopuri ar putea fi considerate "bune".
La nivel normativ, libertarianismul inseamna o reintoarcere la originile liberalismului clasic, iar la nivel explicativ si actional, o reactualizare a acestora astfel incat ele sa raspunda adecvat si credibil provocarilor ridicate, intre timp, de epoca moderna. Relatia intre libertarianism si cea mai apropiata varianta romaneasca este, deocamdata, una de informare, din care ultima nu are decat de castigat. Libertarianismul aduce suflul de innoire ideologica in care liberalii se pot regasi pe de-a intregul satisfacuti. Aceasta miscare, deocamdata doar intelectuala, are inevitabilul destin de a deveni politic relevanta, mai devreme sau mai tarziu, prin forta coerentei si puterii sale de a explica lumea in care traim si de a-i intrezari zenitul. In ce masura insa PNL va reusi sa depaseasca obscurantismul "penelismului" si sa integreze miscarea libertariana intr-o mare federatie de curente de dreapta, pe modelul altor mari partide occidentale, este o alta discutie.