David Friedman, Walter Block, Pascal Salin, Chestionar Libertarian

Care este cea mai simpla introducere in libertarianism? Am formulat cinci intrebari elementare pe care le-am adresat unor ganditori libertarieni reprezentativi. Speram ca raspunsurile lor sa fie edificatoare pentru publicul din Romania. 
David Friedman, profesor de drept la Santa Clara University, este un influent autor libertarian, sustinator al fundamentarii libertarianismului pe baze economice si utilitariste. Principala sa contributie este fundamentarea unei teorii politice anarhice pe bazele programului de cercetare al scolii economice de la Chicago. 
Walter Block, economist apartinand scolii austriece si libertarian anarho-capitalist, este profesor la Loyola University si cercetator asociat la Institutul Ludwig von Mises - SUA. Profesorul Block este cunoscut in Romania datorita cartii sale traduse in limba romana, Pledoarii Imposibile, in care aplica consistent principiile morale libertariene in apararea libertatii individuale. 
Pascal Salin, fost presedinte al Societatii Mont Pèlerin, preda finante publice la Universitatea Paris IX Dauphine. Dintre numeroasele lucrari publicate pana acum - puternic marcate de influenta unor autori ca Fréderic Bastiat, Ludwig von Mises si Friedrich A. Hayek - lucrarea Liberalismul, aparuta in anul 2000, l-a impus drept cel mai important intelectual liberal contemporan din Franta si chiar din Europa.
1. Cum ati descrie in cateva cuvinte libertarianismul?
David Friedman: Diferiti libertarieni au puncte de vedere diferite asupra libertarianismului, in parte si pentru ca au ajuns la aceleasi concluzii prin mijloace diferite. Din acest motiv prefer sa-l definesc in functie de concluzii, nu de modul in care s-a ajuns la ele.
Libertarianismul este convingerea ca, in general, este mai bine pentru oameni sa-si coordoneze activitatea folosind mecanismele descentralizate ale schimbului si asocierii voluntare, decat prin intermediul mecanismului centralizat al deciziei politice, impus celor care nu au consimtit la folosirea lui.
Walter Block: Libertarianismul are la baza axioma non-agresiunii (initierea agresiunii impotriva unui non-agresor este ilegitima, n. tr.) si reversul medaliei, dreptul la proprietate privata intemeiat pe homesteading (principiul potrivit caruia poti deveni proprietarul unui lucru care nu se afla in proprietatea nimanui, daca ii dai o utilizare; spre exemplu, colonistul care cultiva o bucata de pamant neocupat devine proprietarul acesteia, n. tr.). Trebuie sa poti spune cine detine ce, inainte de a decide daca un act e agresiune sau aparare. 
Pascal Salin: Libertarianismul se bazeaza pe o distinctie esentiala - dar prea adesea uitata -, cea care exista intre o actiune voluntara si o actiune care are loc sub constrangere. Fondat pe o viziune individualista asupra societatii, el arata cum fiecare dintre noi isi poate atinge cel mai bine propriile obiective intr-o societate in care fiecare ar respecta drepturile de proprietate ale altora si in care orice constrangere ilegitima ar fi abolita. Libertarienii arata cum o societate de oameni liberi poate astfel sa functioneze gratie ordinii spontane nascute din interactiunile indivizilor.
2. De ce sunteti libertarian? Cum ati devenit libertarian?
David Friedman: Sunt libertarian din doua motive. Primul este acela ca perspectiva libertariana se potriveste intuitiilor mele morale, mai bine decat alternativele, desi nu perfect. Al doilea este acela ca libertarianismul functioneaza mai bine, din perspectiva unor teluri care se bucura de asentimentul majoritatii, cum ar fi fericirea, libertatea individuala s.a.m.d, in comparatie cu alternativele.
Cu titlu de exemplu referitor la primul motiv, sa luam in considerare conflictul dintre doua intuitii morale: asocierea voluntara si tratamentul echitabil. Sa presupunem ca ai vrea sa cumperi un bun sau serviciu pe care eu il vand, iar eu nu te plac dintr-un motiv gresit - religia ta, nationalitatea, infatisarea sau oricare altul. Daca sunt fortat sa-ti vand, se incalca principiul asocierii voluntare, din moment ce tranzactia are loc, desi una dintre parti nu o doreste. Daca nu sunt fortat sa-ti vand, ai parte de un tratament incorect din partea mea. Intuitia mea morala este ca prima alternativa e nedreapta, pe cand a doua este indezirabila, insa nu este nedreapta - nu ai dreptul sa cumperi de la mine lucruri pe care eu nu vreau sa ti le vand, indiferent cat de incorecte sunt motivele pentru care decid asta. Generalizand aceste intuitii, obtinem o societate libertariana, in care tranzactiile sunt bazate pe acceptul reciproc al tuturor celor implicati, nu pe judecata unei terte parti asupra modului in care oamenii ar trebui sa se comporte.
Un exemplu pentru al doilea motiv. Sa luam in considerare consecintele pe care le au, in lumea reala, doua abordari: 1) un sistem legal in care tranzactiile au loc doar ca urmare a unui acord mutual si in care dezirabilitatea schimbului se masoara prin intermediul evaluarilor celor direct implicati (cat de mult e dispusa o parte sa-i ofere celeilalte), astfel incat tranzactiile care aduc beneficii nete vor avea sanse mari sa aiba loc, iar celelalte nu; 2) un sistem legal in care tranzactia dintre noi doi are sau nu are loc in functie de decizia unei terte autoritati - statul -, astfel incat cine controleaza statul decide, in interes propriu, si nu al nostru, daca ni se permite sa efectuam tranzactia. in acest din urma caz, se creeaza un stimulent pentru ca oamenii sa-si petreaca timpul si sa depuna eforturi in incercarea de a obtine controlul asupra statului, in loc sa incerce sa produca lucruri de valoare, pentru ei sau pentru ceilalti.
Ambele exemple sunt schite ale unor argumente mult mai complexe.
Sunt libertarian de cand imi aduc aminte sa fi avut pareri politice, asadar nu cred ca pot raspunde intrebarii legate de modul in care am devenit libertarian.
Walter Block: Am devenit libertarian sub influenta lui Ayn Rand si Murray Rothbard. Ca student, am citit Atlas Shrugged si Economics in One Lesson, iar acele doua carti, cat si conversatiile de atunci m-au "convertit".
Pascal Salin: Sunt libertarian din doua motive. Primul motiv este normativ: cred ca libertatea individuala este pentru fiecare bunul ultim pe care trebuie sa-l cautam, in asa fel incat e important sa intelegem cum poate functiona o societate de oameni liberi. Al doilea motiv este stiintific: asa cum a explicat foarte bine Ayn Rand, putem intelege societatea plecand de la individ, dar nu putem sa intelegem individul plecand de la societate (adica de la o viziune colectivista arbitrara).
Am devenit libertarian treptat (in ciuda unei educatii in marile scoli de stat care, evident, nu era una individualista), de la inceputul studiilor mele economice. Am descoperit ca putem intelege functionarea sistemului economic plecand numai de la cateva ipoteze simple si realiste asupra comportamentului individual (in special, de la ipoteza conform careia omul este rational, adica incearca sa-si atinga cat mai bine obiectivele intr-o lume a raritatii). Am devenit deci un "liberal clasic" (apropiat de Milton Friedman sau de Robert Mundell). Apoi am descoperit "scoala austriaca" (Hayek, Mises, Rothbard etc.), am inteles ca ea reprezinta adevaratul meu univers intelectual si am aderat la metodologia sa individualista (care mi se pare corecta din punct de vedere stiintific si coerenta cu ceea ce stim despre natura umana).
3. Care este reforma cheie care, odata pusa in practica, ar induce o schimbare sociala semnificativa in directia libertatii individuale?
David Friedman: Raspunsul e probabil diferit pentru societati diferite. Nu sunt sigur ca exista o reforma cheie care ar avea un efect mare in Statele Unite, societatea cea mai cunoscuta mie. O reforma dezirabila ar fi eliminarea monopolului efectiv de care se bucura sistemul public de educatie asupra educarii copiilor. Un sistem bazat pe vouchere, care ar permite parintilor sa decida singuri ce scoala sa beneficieze de taxele pe care le platesc, ar fi o alternativa.
Alte reforme posibile sunt schimbarea sistemului legal in directia libertatii contractului si responsabilizarea guvernului fata de costurile pe care le impune.
Walter Block: Privatizarea educatiei! Si totusi... Sa alegem aspectele statului de care vrem sa scapam e asemanator paradoxului aparent "diamant-apa" din teoria valorii. De ce au diamantele asa un pret mare de vreme ce, daca ar disparea toate diamantele, viata ar continua in mare la fel, pe cand daca ar disparea toata apa, viata ar lua sfarsit? Paradoxul e fals pentru ca niciodata nu avem de ales intre "toata apa" si "toate diamantele". Asemanator, daca ar fi un singur aspect al statului pe care ar trebui sa-l "atacam", atunci este vorba de educatie, de vreme ce ea este responsabila pentru mult mai mult: politica monetara, razboiul, politica in domeniul sanatatii etc. Totusi, nu dispunem de o formula magica capabila sa ne scape de toate acestea. in schimb, e vorba doar de un anumit numar de oameni, cu anumite talente si resurse limitate. Cred ca e gresit sa investim tot acest potential doar in educatie. Exista si alte demersuri importante: Partidul Libertarian, eforturile din New Hampshire, jurnalism, think tank-uri etc.
Pe de alta parte, eu sunt un profesor, iar interesul meu e clar legat de invatamantul superior: public carti si articole, ma ocup cu pregatirea studentilor, comunicarea cu mediul academic. in parte, asta se datoreaza preferintelor mele subiective. Alta se explica prin ceea ce Hayek numea "vanzatori second-hand de idei". Daca pregatesc studenti pentru doctorat si acestia ajung la randul lor profesori, pot influenta mii de oameni, de-a lungul carierei. in acest mod cred ca poti obtine efectul maxim pentru resursele disponibile limitate.
Pascal Salin: Care e problema? Statul. Trebuie deci sa-l diminuam, sa-l lasam fara mijloacele sale de actiune - in particular, fara capacitatea de a preleva impozite. Din nefericire, statul dispune de un instrument formidabil: el poate exercita constrangerea, intrucat detine monopolul constrangerii legale. De aceea, el poate usor sa creasca, sa se mentina, sa reziste la toate eforturile de a-l restrange. Asa se explica faptul ca, in ciuda tuturor eforturilor lor, libertarienii n-au gasit formula magica pentru a restrange (sau a suprima) statul. Si tot de aceea, ei isi pun speranta in libera formare a spiritelor, iar "Saptamana libertariana" din Romania are un rol considerabil in aceasta privinta.
Acestea fiind spuse, trebuie gasit un mijloc de a concura statul, de a arata ca initiativele private permit o mai buna rezolvare a problemelor, asigura o mai mare satisfactie a cetatenilor. Ne-am putea atunci imagina o dispozitie prin care orice cetatean ar putea ataca monopolurile de stat la tribunal. Actualmente, si in mod paradoxal, exista in toate tarile (si in Uniunea Europeana) o legislatie socotita capabila sa impiedice aparitia monopolurilor. Dar ea ataca doar pseudo-monopolurile private (care nu pot niciodata sa exploateze durabil consumatorii), in timp ce singurele monopoluri veritabile - monopolurile publice - sunt protejate de lege! Dar daca am ajunge sa putem lupta eficace impotriva monopolurilor publice prin intermediul sistemului judiciar, ar mai trebui evitat ca acestea din urma sa beneficieze de privilegiul de a obtine venituri prin finantare publica (adica de a obtine venituri prin constrangere). Din acest punct de vedere, un sistem de cupoane (pentru educatie, pentru servicii medicale si asa mai departe) ar permite cetatenilor sa aleaga intre producatorii publici si privati.
 4. Care este azi principalul obstacol in calea unei schimbari institutionale catre libertarianism?
David Friedman: Exista doua tipuri de obstacole. Unul este acela ca nu exista suficient de multi oameni care sa fie in favoarea unei asemenea schimbari, solutia aici fiind persuasiunea si mai ales cresterea gradului de intelegere a stiintei economice. Acesta este unul dintre motivele pentru care scriu genul de carti pe care le scriu.
Celalalt este acela ca, intr-un sistem politic, grupurile de interese concentrate si organizate sunt valorizate mai mult decat grupurile dezorganizate si dispersate. De aceea, este frecvent in interesul politicienilor sa extinda statul in moduri care aduc beneficii primilor in dauna celor din urma - impunand tarife vamale, de exemplu. La un nivel mai general, sa iei cate putin de la fiecare membru al unui grup mare e aproape neobservabil, iar a cheltui banii pe un grup mic de oameni, pentru o cauza aparent buna, te pune intr-o lumina favorabila fata de grupul mic in cauza si uneori si fata de altii.
Walter Block: Predispozitiile biologice catre socialism. Cred ca dupa milioane de ani in care am trait in copaci si pesteri, suntem astfel construiti incat sa nu apreciem pietele, dar sa fim foarte receptivi fata de caritate sau alte forme de cooperare directa sau explicita. Cooperarea implicita sau indirecta, prin intermediul pietelor, este incompatibila cu structura noastra biologica. De aceea, in opinia mea, noua, libertarienilor, ne e asa de greu sa-i convingem pe ceilalti. Noi suntem "aberatiile".
Pascal Salin:  Tinand cont de ceea ce tocmai am spus, cel mai mare obstacol e de ordin intelectual si cultural. Daca un numar mare de cetateni ar cere sa-si regaseasca libertatea de a  decide, politicienii, preocupati sa fie realesi, ar fi obligati sa le dea satisfactie. O dificultate in plus se datoreaza si faptului ca tranzitiile sunt adesea dificile (acest lucru trebuie ca este bine stiut intr-o tara ca Romania), pentru ca practica libertatii nu poate fi deprinsa peste noapte. Doar convingerea ca liberalizarea e in mod necesar utila pe termen mediu si lung permite depasirea acestui obstacol.
5. Multi libertarieni anarhisti sunt angajati la stat (de exemplu, profesori in universitati de stat). N-avem de-a face cu o contradictie, intre activitatea profesionala si convingerile libertariene?
David Friedman:  Romanul lui Robert Heinlein, "The Moon is a Harsh Mistress", care a influentat multi libertarieni, incluzandu-ma aici si pe mine, se desfasoara pe Luna, care in acel viitor fictiv a devenit o colonie penala sub conducerea Autoritatii inchisorilor, dar unde s-a dezvoltat si o societate anarhica. Protagonistul scrie: "Colaboreaza cu Autoritatea. Colaboreaza si cu legea gravitatiei".
Guvernul exista, afecteaza in multe moduri mediul, si atat timp cat nu avem alternativa de a fi lasati in pace, cred ca suntem indreptatiti sa incercam sa beneficiem de toate oportunitatile pe care le ofera. Ar fi gresit pentru un libertarian sa lucreze in educatie pentru a incuraja expansiunea statului sau pentru a bloca reducerea lui, dar nu cred ca e gresit, dat fiind ca guvernul angajeaza profesori sa predea, ca un libertarian sa accepte un post de profesor.
Walter Block:  Nici una. Cu siguranta nu o contradictie mai mare decat cea intre a fi libertarian si folosirea drumurilor si a trotuarelor, trimiterea unei scrisori, folosirea monedei fiat guvernamentale, acceptarea platilor sistemelor de asigurare sociala etc.
Daca vor sa dea slujbe libertarienilor, avem cu siguranta dreptul sa le acceptam.
Pascal Salin: Nu sunt sigur ca majoritatea libertarienilor lucreaza pentru stat. De fapt, sunt frapat sa constat ca, in multe tari, tezele libertariene sunt apreciate si recunoscute in mod deosebit - chiar si in aspectele lor cele mai sofisticate - de catre oameni de afaceri si de angajati-profesionisti. Acest lucru e de inteles, pentru ca ei cunosc realitatile vietii, iar libertarianismul e fondat, asa cum am spus, pe principii realiste, conforme cu natura umana. Dimpotriva, multi profesori traiesc intr-o lume pur imaginara.
E adevarat, pe de alta parte, ca un libertarian ca mine lucreaza ca functionar in calitate de profesor al unei universitati franceze. Nu vad o contradictie in aceasta situatie. intr-adevar, statul francez dispune de un monopol absolut si regretabil asupra universitatilor, astfel incat, pentru a practica meseria care constituie pasiunea mea, sunt obligat sa fiu functionar. Dar as dori ca lucrurile sa fie altfel. As prefera, cu siguranta, sa existe concurenta in domeniul universitar si sa-mi pot alege angajatorul. Adaug ca acest monopol public le face libertarienilor viata dificila. Astfel, cand am fost numit sa prezidez un juriu al unui concurs de recrutare de profesori de economie pentru toate universitatile franceze, am facut obiectul unei campanii de presa terifiante. Parea anormal ca un liberal sa indeplineasca aceasta sarcina. in loc de a ne reprosa ca lucram "pentru" stat, ar trebui sa fim felicitati - noi, libertarienii - ca nu ne-am transformat in sclavi docili ai stapanului nostru