Briefing al intalnirii Societatea civila pentru reforma sistemului de securitate
Sorin Ionita: Specializarea mea este administratia locala si aici este un grad mai mare de transparenta. Pot pune la lucru instrumente de monitorizare a eficientei. Eu sunt gata sa particip la formarea unei coalitii civile pentru reforma sistemului de securitate daca vom structura procesul in jurul unor indicatori intersubiectiv verificabili. Acum insa nu avem asa ceva la dispozitie in ce priveste activitatea serviciilor de informatii. Care sunt costurile pe ofiter de exemplu? Cati ofiteri au fost exclusi din Serviciu ca urmare a unor nereguli sau abuzuri? Fara asemenea indicatori de performanta si indicatori de integritate, ne ramane doar sa monitorizam legi, nu si cum sunt puse in practica. Exista intr-adevar o Comisiei de Monitorizare din partea Parlamentului, dar ea este mai degraba un birou de reclamatii al SRI care transmite doleantele si necazurile sale din munca.
Cristian Parvulescu: Ne e frica de un pericol despre care avem o imagine vaga, ca in 1984. De exemplu legislatia e suficient de imprecisa incat sa permita Serviciilor sa faca achizitii importante netransparentem, iar legea 298 / 2008 pleaca de la premisa ca indivizii sunt posibili teroristi.
Radu Nicosevici: Nu este prima oara cand se formeaza o coalitie civila pentru reforma sistemului de securitate. In 2006 Academia de Advocacy, Societatea Timisoara, Asociatia ProDemocratia, Societatea Jurnalistilor Profesionisti au organizat un program de audieri publice. Procesul trebuie continuat insa care sunt sansele? Ce s-a intamplat efectiv de atunci si pana acum?
Cristi Preda: Exprimarea sceptismului si suspiciunii sunt elementele unei atmosfere liberale. Insa pentru functionarea democratiei este necesara si o masura de incredere in institutiile mandatate. Nu putem pleca de la premisa ca toti actorii sunt irationali.
Sorin Cucerai: Daca am avea statistici cu privire la cate operatiuni se desfasoara cate telefoane au fost ascultate si ce rezultate s-au gasit, atunci am putea am putea discuta, pe baza ratei de succes cat de necesare sunt aceste masuri. De ce de pilda sunt necesari ofiterii sub acoperire in spatiul politic si in spatiul academic? Iar presupunand ca sunt, ne trebuie garantii ca Serviciile ofera securitate in raport cu ele insele. Pentru asta ar fi nevoie poate sa regandim locul serviciilor in arhitectura constitutionala. In Marea Britanie de pilda Serviciile se afla sub un dublu control, si guvernamental si parlamentar.
Iulian Fota: Contextul european si cadrul institutional mai larg in care ne aflam, ajuta obiectivelor noastre de siguranta si libertate. De exemplu Parlamentul European deja monitorizeaza zona serviciilor de Informatii si introduce un nou element de control de tip democratic.
George Maior: Rolul SRI este de a apara si libertatea si securitatea. Este normal ca natura secreta a activitatii Serviciului sa starneasca suspiciuni. Aceeasi natura secreta restrictioneaza si comunicarea publica. Problema a capatat totusi o intensitate emotionala nejustificata. Nici nu as spune ca suntem intr-un blocaj legislativ. Reforma a inceput mai demult si a evoluat pe doua dimensiuni: morala, (aici pasul cel mai notabil a fost efortul de transferare a dosarelor catre CNSAS) si a calitatii profesionale a serviciului. Media de varsta a angajatilor in Serviciu este este de 35 de ani. Controlul legalitatii SRI se realizeaza in mai multe moduri, prin rapoartele trimise Comisia Parlamentara, apoi prin directorul SRI numit de Parlament la propunerea Presedintelui. Exista de asemeni rapoarte lunare catre Comisia de Control. Iar controlul fundamental il reprezinta mandatul judecatoresc dat fiecarei operatiuni. Legislatia, datand din 1992, este totusi perimata si trebuie modificata fie si numai pentru adaptarea la noul tip de pericol al terorismului global legat de facilitatile militare de pe teritoriul roman si de fluxul migrationist. Legea 298 nemultumeste nu doar societatea civila, ci si Serviciul prin gradul suplimentar de birocratizare. Nu trebuie uitat insa ca actualul cadru legal are si parti bune. De exemplu permite neutralitatea politica a Serviciilor desi exista in mod evident presiuni.
Mihai Razvan Ungureanu: Nu putem face pedagogie despre cum ar trebui sa fim perceputi. Angajatii acestor institutii sunt si ei contribuabili la stat, si ei sunt interesati de optimizarea statului; si cu cat legile sub care lucram sunt mai putin echivoce cu atat si angajatii sunt mai confortabili. Parlamentul este abilitat legal sa ceara informatii despre activitatea SRI si SIE. Si intrucat in clasa politica se afla beneficiarii legali ai acestor informatii, responsabilitatea beneficiarilor legali este la fel de importanta ca responsabilitatea actionala de la nivelul serviciilor.
Constantin Dudu Ionescu: Cultura organizationala a SRI si SIE este la fel de inchisa ca oricand. Legea 51 / 1991 este neconstitutionala.
Vlad Topan: Atunci cand mi se cere incredere fata de o institutie a statului a carui activitate e secreta, eu intreb “pe ce baza ar trebui sa stea increderea?“. Statul este un dusman al cetateanului la egalitate cu orice alt dusman al umanitatii. Nici nu este clar de ce trebuie sa existe institutii precum serviciile secrete. Iar daca exista, si activitatea lor este netransparenta, cum as putea avea incredere ca nu ajung pe mana celor mai rai?
Octavian Jora: Din perspectiva economica privesc cu suspiciune o asemena activitate. Daca schimbul liber reflecta nevoile consumatorilor – cumparatori, ma intreb a cui nevoie o servesc Serviciile. Eu unul nu simt ca am aceasta nevoie. Am o observatie cu privire la controlul activitatii Serviciilor care tine de structura de stimulente: Odata ce se pun in brate si se consfintesc anumite privilegii ale unora de a-i urmari pe altii este foarte greu sa li se limiteze apoi activitatea prin mijloace rudimentare. Vad o contradictie intre legea 52 / 2003 care impune transparenta actelor de guvernare si legea 298 / 2008.
