Vlad Tarko – Problema accesibilitatii pentru persoanele cu handicap
Exista vreo solutie de tip liberal/libertarian la problema accesibilitatii pentru persoanele cu handicap? Problema este data de conflictul dintre:
1) a oferi solutii pentru persoanele cu handicap nu satisface un calcul cost-beneficii, insa
2) pare nedrept sa ii ignori pentru ca la urma urmei nu e vina lor ca au handicap
O discutie interesanta despre accesibilitatea pe web pentru orbi aici si aici.
Problema accesibilitatii este de obicei rezolvata prin interventia statului: un anumit grad de accesibilitate este impus prin lege (chiar daca, sau mai exact tocmai pentru ca, nu este economic pentru firme sa il satisfaca).
The concept of access enablement is not complicated. In the physical world, it works like this: I build the ramp, you bring the wheelchair. I don’t have to provide you with a wheelchair; it’s up to you to procure one. Nor do I have to teach you how to use your wheelchair to get up my ramp. Nor do I have to push you up the ramp when you arrive. If your wheelchair happens to break at the bottom of my ramp, you can’t sue me for being inaccessible. I did my part: I built the ramp; everything else is Somebody Else’s Problem. [Mark Pilgrim, Accessibility is a harsh mistress]
O varianta de solutie neinterventionista la care ne-am putea gandi ar fi ONG-uri sau firme specializate in ajutorul persoanelor cu handicap care sa lucreze pentru a rezolva aceasta problema. Aceasta solutie nu functioneaza insa satisfacator pentru ca 1) cererea e prea mica si 2) solutia trebuie implementata de multe ori de ceilalti (ca in exemplul cu rampa).
Acest exemplu mi se pare ca pune in evidenta foarte bine limita gandirii libertariene – sau mai exact felul in care intra in conflict cu intuitia egalitaristo-meritocratica conform careia toti oamenii ar trebui sa aiba aproximativ aceleasi oportunitati (indivizii nu trebuie dezavantajati pe baza unor criterii in legatura cu care nu au nici un control). Acest caz mi se pare ca ofera si un contra-exemplu ideii ca administratia publica ar trebui organizata strict pe baza unui calculul cost-beneficii. Institutiile de stat si serviciile oferite de stat trebuie sa fie accesibile inclusiv persoanelor cu handicap, chiar daca asta presupune costuri ce in alte situatii ar fi considerate nerezonabil de mari (dat fiind numarul mic de beneficiari). Insa nu vad nici un criteriu clar dupa care ar putea fi stabilita limita – cand putem spune ca aceste costuri sunt nerezonabil de mari.
Parerea mea este ca toata clasa de probleme in care intervine costul ca parte a factorului decizional cu privire la modul lor de rezolvare, va incepe sa dispara in urmatorii 20 – 50 de ani odata cu aparitzia robotzilor inteligentzi si, in paralel, a surselor de energie nepoluante si cvasi-inepuizabile. In esentza, criteriul cost va inceta, potential cel putzin, sa mai intervina in mecanismele decizionale. Iar in conditiile astea toate ideologiile care incearca sa imbrace un mecanism economic sau altul intr-o morala sau alta isi vor pierde pur si simplu sensul de a exista. Doctrinele economice ale liberalismului, socialismului, etc, asa cum le cunoastem astazi pur si simplu vor disparea de pe harta. Poate ca pe termen mediu discutiile pe teme de genul celei propuse de tine aici pot avea un sens, dar cred ca pe termen mai lung sunt futile daca sunt abordate strict in perimetrul conventional de azi si se pierde din vedere ca suntem foarte aproape de o singularitate in evolutzia omenirii. Nu mai shtiu unde am citit expresia asta, dar mi-a placut formularea: “intermezzo-ul darwinian e pe cale de a se incheia”.
Si ma grabesc sa adaug, ca sa nu pic de papagal: evident ca intermezzo-ul darwinian nu se va incheia in sensul larg al cuvantului “darwinian”, in sensul de “survival of the fittest”, doar ca criteriile de fitness vor fi atat de radical diferite de cele de pana mai ieri incat lumea va functiona practic dupa nishte reguli complet noi (in sensul asta am folosit mai sus cuvantul “singularitate”).
Pierzi din vedere cristalele de dilitiu (care sunt rare).
@Tudor: cred ca tu pierzi din vedere asta http://www.icsi.berkeley.edu/NTL/ si asta http://www.unconsciouslab.com/ si asta http://www.opencog.org/wiki/The_Open_Cognition_Project si asta http://redwood.berkeley.edu/ si asta http://web.mit.edu/newsoffice/2009/ai-overview-1207.html si… mai sunt dar ma opresc aici. Deja sunt granturi NSF si DARPA la mijloc. Am fost (intentionat) conservativ cand am spus 20 – 50 de ani.
Exista o resursa careia ii creste costul: timpul. Cred ca dilema pe care am ridicat-o poate fi reformulata in termeni de timp.
Este adevarat insa ca dezvoltarea tehnologiei si cresterea populatiei actioneaza ca egalizatoare de oportunitati. Persoane care, din motive fizice sau psihologice, erau in trecut complet disfunctionale social astazi au mai multe sanse de a-si manifesta un avantaj comparativ.
Ma indoiesc ca singularitatea in sensul inteligentei artificiale are vreo sansa prea curand (nu ca nu mi-ar placea sa ma uploadez intr-un robot si sa plec sa explorez galaxia – cu atat mai mult cu cat sunt convins ca galaxia e deja colonizata de extraterestri :).
Pe de alta parte, sunt de acord ca probabil in maxim vreo 50 de ani vom avea surse practic infinite de energie nepoluante (probabil panouri solare eficiente economic). Insa nu cred ca asta va conduce la o expirare a ideologiilor politice curente – dimpotriva. Lasand la o parte socialismul care, ca ideologie, este deja mort, liberalismul, conservatorismul si ecologismul vor deveni chiar mai importante ca acum. Acum majoritatea oamenilor nu au o identitate ideologica prea clara, insa atunci cand nevoile primare vor fi satisfacute in mod universal (desi pare ca nisa de supravietuire ca homeless e destul de robusta in timp), oamenii vor deveni tot mai interesati de principiile politice. Disponibilitatea energiei curate practic infinite accentueaza importanta ideologiilor curente astfel: Liberalismul datorita accentului pe care il pune pe libertatea individuala, va primi un impuls serios, mai ales in conditiile in care un bun public esential (energia) devine (din nou) bun privat individual. Conservatorimul va primi un impuls datorita faptului ca ciocnirea dintre culturi va genera in multi oameni nevoia de stabilitate valorica (si nu vor fi multumiti cu un sincretism cultural global). Iar ecologismul cu revolta sa impotriva stiintei si tehnologiei in numele “planetei” va fi doar exacerbat de avansul stiintei, tehnologiei si de cresterea populatiei.
Cea mai mare sursa de imprevizibil (atat social cat si politic) mi se pare ca e data de internet si de tranzitia spre societatea transparenta a lui Brin. Din acest punct de vedere, este adevarat ca nici o ideologie politica actuala nu e pregatita – problema se pune momentan in termeni de “privacy rights”, ceea ce nu mi se pare prea productiv.
@Vlad:
<> Am postat (inaintea postului tau anterior) un raspuns lui @Tudor care imi apare ca “awaiting moderation” for some reason; am bagat acolo cateva linkuri cu nishte proiecte actuale care sunt, dupa parerea mea, pe calea cea buna, i.e. sunte proiecte care vaneaza un model cognitiv universal care sa explice tot de la mishcare la lmbaj la gandire etc (poate ca e “waiting moderation” tocmai pt ca am bagat linkuri? vezi shti tu care-i treaba cu el pls).
<> Aparitia energie gratuite nu va conduce la diparitia ideologiilor politice, nici vorba; ceeace am spus este ca aparitia robotilor inteligenti in paralel cu energia gratuita vor duce *impreuna* la disparitia ideologiilor politice as-we-know-them. Una fara alta nu va schimba mare lucru din punctul de vedere al ideologiilor politice.
<>
Aici sunt doua aspecte pe care le aduci in discutzie:
1) depinde ce intzelegi prin “nevoi primare”. Daca intzelegi prin asta ceeace este *astazi* considerat ca “nevoi primare” atunci astea vor diaparea intr-adevar in mare parte, dar vor ramane cateva asemenea “nevoi” care pur si simplu nu sunt rezolvabile cu cunoshtintzele de fizica actuale. In spetza, dreptul nerestrictionat de proprietate exclusiva pe bunuri *fizice* este o imposibilitate fizica, in sensul ca daca X poseda in regim de exclusivitate ciocanul C atunci ciocanul C nu poate fi si in posesia exclusiva a lui Y. Altfel spus, daca posesia de resurse fizice in regim de exclusivitate va fi considerata “nevoie primara”, atunci probleme asociate cu aceasta “nevoie primara” sunt de natura fizica si nu pot fi rezolvate (exemplul cu ciocanul poate parea aiurea, dar nu e: pe de o parte un anume ciocan poate avea o anume istorie unica ravnita de mai multzi, sau ciocanul poate fi o insula anume din hawaii cu un anume peisaj, etc).
2) oamenii vor deveni tot mai interesati de principiile politice. Pe de o parte, chiar pastrand acceptiunea actuala a lui “principii politice”, nu-s de loc convins ca n-o sa mai poata vulgul de interes; dar, mai important, din nou depinde de ce intzelegi prin “principii politice”. Dupa mine, “politica” post-singularitate nu va mai avea mai nimic in comun cu ceeace intzelegm azi prin “politica”. Cum vor evolua ideologiile curente, ce forma vor lua ciocnirile dintre culturi, etc, asta e ceva ce dupa mine este pur si simplu *total* imprevizibil, si asta dintr-un motiv simplu: o mashinarie super-inteligenta e in masura sa “joace pe degete” si pe cei mai mari savantzi (din orice domeniu) de pe lume, deci daca un oarecare puna mana pe asha ceva primul si-i zice “elaboreaza-mi o strategie prin care sa schimb lumea la modul X”, mashinaria fie va elabora o asemenea strategie (foarte probabil dupa mine, poate cu ceva amendamente si cu niscaiva proces de ping-pong cu operatorul) sau ii va spune ca nu poate (foarte improbabil dupa mine). Ceeace insa imi pare dincolo de orice dubiu este ca modelele acutale nu vor mai avea absolut nici o relevantza (in fine, dincolo de una istorica), si asta pt ca o componenta *pilon*, *esentiala*, *cruciala*, nici-nu-shtiu-cum-sa-i-mai-zic, a modelelor actuale este *contextul in care ele se dezvolta si evolueaza*, ori contextul in care aceste ideologii s-au format si dezvoltat nu contzine, nici macar ca ipoteza de lucru, posibilitatea unui jucator super-inteligent si *incomprehensibil* (si spun “incomprehensibil” in sensul ca, chiar daca ar folosi strict mecanismele cognitive umane, tot ar putea ajunge la incomprehensibilitate chiar si numai printr-o viteza de operare cu cateva oridine de marime peste cea a mecanismleor biologice).
Ca un soi de concluzie (duh!), mi se pare extrem de improbabil ca existentxa unui context nou de tip post-singularitate, in care elementul de noutate fatza de cel actual este nici mai mult nici mai putzin decat super-inteligentza incomprehensibila, sa nu altereze ideologiile care evolueza in cadrul sau intr-o maniera atat imprevizibila cat si radicala, si asta pana a le face de nerecunoscut.
@Vlad:
Am postat (inaintea postului tau anterior) un raspuns lui @Tudor care imi apare ca “awaiting moderation” for some reason; am bagat acolo cateva linkuri cu nishte proiecte actuale care sunt, dupa parerea mea, pe calea cea buna, i.e. sunte proiecte care vaneaza un model cognitiv universal care sa explice tot de la mishcare la lmbaj la gandire etc (poate ca e “waiting moderation” tocmai pt ca am bagat linkuri? vezi shti tu care-i treaba cu el pls).
Aparitia energie gratuite nu va conduce la diparitia ideologiilor politice, nici vorba; ceeace am spus este ca aparitia robotilor inteligenti in paralel cu energia gratuita vor duce *impreuna* la disparitia ideologiilor politice as-we-know-them. Una fara alta nu va schimba mare lucru din punctul de vedere al ideologiilor politice.
Aici sunt doua aspecte pe care le aduci in discutzie:
1) depinde ce intzelegi prin “nevoi primare”. Daca intzelegi prin asta ceeace este *astazi* considerat ca “nevoi primare” atunci astea vor diaparea intr-adevar in mare parte, dar vor ramane cateva asemenea “nevoi” care pur si simplu nu sunt rezolvabile cu cunoshtintzele de fizica actuale. In spetza, dreptul nerestrictionat de proprietate exclusiva pe bunuri *fizice* este o imposibilitate fizica, in sensul ca daca X poseda in regim de exclusivitate ciocanul C atunci ciocanul C nu poate fi si in posesia exclusiva a lui Y. Altfel spus, daca posesia de resurse fizice in regim de exclusivitate va fi considerata “nevoie primara”, atunci probleme asociate cu aceasta “nevoie primara” sunt de natura fizica si nu pot fi rezolvate (exemplul cu ciocanul poate parea aiurea, dar nu e: pe de o parte un anume ciocan poate avea o anume istorie unica ravnita de mai multzi, sau ciocanul poate fi o insula anume din hawaii cu un anume peisaj, etc).
2) oamenii vor deveni tot mai interesati de principiile politice. Pe de o parte, chiar pastrand acceptiunea actuala a lui “principii politice”, nu-s de loc convins ca n-o sa mai poata vulgul de interes; dar, mai important, din nou depinde de ce intzelegi prin “principii politice”. Dupa mine, “politica” post-singularitate nu va mai avea mai nimic in comun cu ceeace intzelegm azi prin “politica”. Cum vor evolua ideologiile curente, ce forma vor lua ciocnirile dintre culturi, etc, asta e ceva ce dupa mine este pur si simplu *total* imprevizibil, si asta dintr-un motiv simplu: o mashinarie super-inteligenta e in masura sa “joace pe degete” si pe cei mai mari savantzi (din orice domeniu) de pe lume, deci daca un oarecare puna mana pe asha ceva primul si-i zice “elaboreaza-mi o strategie prin care sa schimb lumea la modul X”, mashinaria fie va elabora o asemenea strategie (foarte probabil dupa mine, poate cu ceva amendamente si cu niscaiva proces de ping-pong cu operatorul) sau ii va spune ca nu poate (foarte improbabil dupa mine). Ceeace insa imi pare dincolo de orice dubiu este ca modelele acutale nu vor mai avea absolut nici o relevantza (in fine, dincolo de una istorica), si asta pt ca o componenta *pilon*, *esentiala*, *cruciala*, nici-nu-shtiu-cum-sa-i-mai-zic, a modelelor actuale este *contextul in care ele se dezvolta si evolueaza*, ori contextul in care aceste ideologii s-au format si dezvoltat nu contzine, nici macar ca ipoteza de lucru, posibilitatea unui jucator super-inteligent si *incomprehensibil* (si spun “incomprehensibil” in sensul ca, chiar daca ar folosi strict mecanismele cognitive umane, tot ar putea ajunge la incomprehensibilitate chiar si numai printr-o viteza de operare cu cateva oridine de marime peste cea a mecanismleor biologice).
Ca un soi de concluzie (duh!), mi se pare extrem de improbabil ca existentza unui context nou de tip post-singularitate, in care elementul de noutate fatza de cel actual este nici mai mult nici mai putzin decat super-inteligentza incomprehensibila, sa nu altereze ideologiile care evolueza in cadrul sau intr-o maniera atat imprevizibila cat si radicala, si asta pana a le face de nerecunoscut.
PS
Sterge te rog comment-ul anterior unde am folosit < > ca sa te citez, da’ tembelu’ asta de forum le-a sters.
Am uitat:
Never say never. Dupa mine, ideea de drept de folosintza comuna asupra resurselor fizice (i.e. resurse care au un volum cvadridimensional x*y*z*t “finit” – nu intru in detalii ca ar fi prea multe de spus) dupa un algoritm de partaj ponderat pe diferite criterii (la limita poate fi chiar o ponderare proportzionala cu numarul de cereri, fara nici un fel de alte criterii), este o idee cu foarte mari sanse de suprematzie in viitor. Again, depinde cine pune mana pe A.I. primul (si asta pt ca odata ce cineva ajunge sa aibe A.I. se intra in bootstrap mode si nu prea vad cum il mai poate ajunge altcineva).
Ziceam mai sus:
Potzi sa iei ca exemplu de cum o tehnologie noua poate zvarli un intreg sistem la muzeu, aparitzia armelor inteligente vis-a-vis de doctrinele militare. Pai mai are un sistem militar bazat pe o doctrina ante-smart weapons (e.g. irak) vreo sansa de *spuravietzuire*? It’s simply over.
Si daca tot am ajuns sa scriu despre asta, inca ceva:
Exista un contra-argument (pe care l-am intalnit in mai multe ocazi) la ideea eficacitatzii/utilitatzii unei inteligentze “ultra-rapide”, i.e. o inteligentza cu o viteza de lucru cu ordine de marime superioara vitezei cu care poate sa interactioneze cu mediul in care opereaza (s-au adus tot soiul de argumente in sensul asta, unele care par a sta mai bine in picioare, altele care cam pica deja la prima adiere – gen ca daca ar fi avut sens evolutionist, mecanismele evolutive ar fi inventat microprocesoare in loc de ADN, ori mecanismele evolutive exact asta au si facut). Aplicat (cu un pic de grija) la ideea de modelare planificata a societatzii umane, argumentul consta in aceea ca va fi probabil imposibila, cel putzin intr-o prima etapa de dezvoltare al agentzilor A.I., o simulare fool-proof (si deci o analiza corecta) in hyper-speed fast-forward a desfasuratorul unui proces cu atatea variabile aleatoare independente precum cel de remodelare a societatzii umane. Totushi, chiar si asha, insashi *capacitatea de reactzie ultra-rapida* la evolutzia mediului (pe parcursul aplicarii strategiei de remodelare) confera deja unui agent cognitiv ultra-rapid un avantaj pur si simplu incalculabil (in raport cu agentzii cognitivi umani).
@Gil
Intr-adevar comentariul tau la Tudor, acum #4, era in asteptarea moderarii, probabil din cauza numarului linkurilor. Scuze pentru intarziere.
Daca doresti, iti pot acorda drept de postare, user si parola. Va fi insa nevoie sa editezi adresa de email incat sa fie valida.