Referendumul permite un control mult mai strict al politicienilor, mai cu seamă atunci când nu există o congruență între preferințele cetățenilor și cele ale legislatorilor. Referendumul pare să rezolve probleme ca aceea a controlului agentului sau a asimetriei informaţionale. Acesta închide spaţiul de discreţie al politicienilor.

Un referendum însă nu selectează cu necesitate politici liberale. Cetățenii pot prefera politici distributiviste si resimti povara libertatii. De aceea referendumul nu este ceva bun în sine. De fapt, acesta are aceeași probleme ca democrația reprezentativă. Calitatea preferințelor cetăţenilor este decisivă. Referendumul rezolvă parţial problema agentului, însă asta nu ne spune nimic despre ideologiile cetăţenilor. Acestea pot conduce la abuzuri. De aceea mai multă participare nu este un scop în sine. Cetățenii pot lua tot felul de decizii aberante privind încălcarea drepturilor, cum ar fi, de exemplu, expulzarea sau chiar uciderea unei minorități. Aceştia pot fi vulnerabili la măsuri populiste, naționaliste. Temerile madisoniene de tirania majorității sunt justificate. Putea încerca să limităm aceste tendinţe prin constituție.

Dacă am avea niște politicieni liberali și un electorat socialist, ar fi bine ca acest control al cetăţenilor prin mijloacele democraţiei directe asupra liderilor politici să fie cât mai slab în aşa fel încât politicieni reformatori să-și poată impune ideile. Mai mult, se poate spune că existe şanse să obţinem o societate mai liberă via legislativ. În spaţiul asta de discreţie rămas legislatorilor se pot face şi politici liberale. Este nevoie de un activism, însă în sens invers, adică unul interesat pe dereglementare, scăderea taxelor, privatizări, reducerea numărului de legi etc.

Costel Stavarache