Costel Stavarache – Despre puterile discreționare
Exista un spatiu larg de discretie al conducătorilor privind implementarea unor politici publice. Discreţia înseamnă acţiuni ale autorităţilor nesupuse controlului cetăţenilor. Cetăţenii nu ştiu, nu pot urmări în detaliu execuţia cutărui program program guvernamental sau ce bani circulă prin partide și în ce scop.
Aceste puteri discretionare sunt alimentate de incertitudinea epistemica, de asimetria informationala intre autoritati si cetateni.
Exista costuri de monitorizare prea mari pentru cetăţeni pentru a urmari implementarea cutarui sau cutarui proiect.
Este eterna problema a controlului managerului politic. Cetatenii nu au un control efectiv asupra proprietății publice. Intreprinderile de stat sunt ale lor doar de forma.
Aceasta discretie se manifesta si in interiorul puterii cand birocratii nu executa intocmai intentia legislatorului, juridicul pe a legislativului si invers etc.
Daca tot exista acest spatiu de discretie, nu inseamna asta ca se pot face si reforme liberale? Daca tot nu se implementeaza preferintele cetatenilor, datorita spatiului de discretie de pe piata politica, de ce nu sunt selectate politici liberale: privatizari, reduceri ale taxelor etc?
Un raspuns ar fi ca acest spatiu de discretie nu este suficient de mare pentru a permite punerea in practica a acestor politici. Această discreţie nu poate ignora complet demand side, adică ce vor cetăţenii. Puterile discreționare nu sunt complet discreționare. Rămîne o chestiune contextuală cât şi ce poţi ignora. Costurile politicilor liberale pot fi mari si decontate destul de repede, prin pierderea alegerilor.
Eu cred ca libertatile discretionare sunt prea mari.
Intr-o societate asezata pe baze democratice, decidentul este ingradit de proceduri pe care daca le incalca suporta consecintele.
Autoritatile nu adminstreaza ele reglementeaza regulile jocului.
In Romania s-au implementat institutile democratice, dar nu s-au implementat procedurile care sa le faca sa functioneze in interesul cetatenilor, si ele sunt conduse discretionar de cei care le conduc.
Autoritatile romane vor sa admininstreze discretionar si in beneficiul clientelei politice si din cauza asta nu doresc sa reglementeze mediul economic.
Conducerea SIF-urilor nu da socoteala nimanui, desi statul ar fi trebuit sa prevada prin legislatie o minima protectie si informare a actionarilor minoritari, si un control periodic al managementului efectuat de firme specializate.
Rolul guvernelor este sa guverneze/reglemeteze viata economica si sociala, nu sa o lase la liberul arbitru, la discretia a tot felul de sefi fara control.
Daca proprietarul de teren sta la capatul tarlalei si asteapta sa vada care-i mai puternica, cultura sau palamida, va culege palamida.
Puterea care lasa legea junglei sa se manifeste va culege rezultatele abuzurilor si a coruptiei.
“Exista un spatiu larg de discretie al conducătorilor privind implementarea unor politici publice. Discreţia înseamnă acţiuni ale autorităţilor nesupuse controlului cetăţenilor.”
Nu prea ti-ai insusit Hayek-ul :) Ia uite ce ne zicea bunicutul:
“Nu exista nici o indreptatire pentru credinta ca, atata vreme cat o putere este conferita printr-o procedura democratica, ea nu poate fi arbitrara; distinctia sugerata prin aceasta asertiune nu rezista: nu sursa puterii, ci limitele impuse puterii o impiedica sa devina arbitrara. Controlul democratic poate sa impiedice puterea sa devina arbitrara, dar nu face acest lucru prin simpla lui prezenta. Daca democratia isi asuma o sarcina care in mod necesar implica utilizarea unei puteri ce nu poate fi exercitata respectand reguli fixe, ea se transforma in mod necesar in putere arbitrara.” (Drumul spre servitute, p. 85)
Problema in Romania e ca nu exista reguli fixe, i.e. stat de drept. Populismul si “apelul la popor” nu rezolva problema in nici un fel. “Cetatenii nu au un control efectiv asupra proprietății publice.” – in nici o tara nu au, si e foarte bine ca nu au. E.g. in California de cand au inceput sa faca referendumuri peste referendumuri despre cheltuielile publice mai au putin si dau faliment – oamenii isi voteaza scaderi ale taxelor si extinderea serviciilor publice.