Este gandita de Buchanan si de altii ca un paznic al regulilor jocului, al regulilor constituţionale. Este o metaregula si un garant al liberalismului, al respectarii drepturilor negative. Regulile fiind agreate unanim in timpul facerii constitutiei constrang puterea grupurile de interese, a celor care vor sa obtina beneficii pe seama celorlalti. Unanimitatea e un mijloc sa pice tot felul de scheme distributiviste sustinute de grupuri de interese si de oamenii lor, politicienii rai. Unanimitatea agreata constitutional slabeste puterea unor grupuri de a le exploata pe altele (cel mai adesea politicienii pe cetateni).

Problema unanimitatii este ca poate bloca inclusiv liberalismul. Sa gandim la cei care la nivelul negocierii contractului constitutional sunt socialisti sau infractori pur si simplu. Nu exista un singur lucru cu care sa fie toata lumea de acord. Asta e si problema interesului general si a altor notiuni inrudite (ex. bine comun). Asadar n-avem garantii ca unanimitatea va selecta liberalismul. Şi ştim ca atunci cand o teza are drept consecinta o teza si contrariul ei, atunci trebuie respinsa.

Unanimitatea nu este suficienta. Faptul ca democratiile apeleaza in mod curent la majoritate, nu la unanimitate atrage atentia asupra acestei probleme a eficientei costurilor in calculul consensului, asupra dificultatii de a apela practic la unanimitate. Exista un utopism al unanimitatii (evident aici Buchanan se poate apara spunand ca abordarea sa este normativa).

Este mai important continutul regulilor propriu-zise decat acordul pe ele. Iar acest continut a fost pentru garantarea drepturilor negative, socialistii neavand oameni printre constitutionalisti, istoric vorbind, dar si pentru ca intreaga idee a constitutionalismului se opune socialismului. Constitutionalismul contine reguli pentru limitarea puterii statului si da un raspuns la intrebarea latineasca Quis custodiet ipsos custodes? (cum ne păzim de paznici?)

Costel Stavarache