Avand proaspata in minte teoria lui Max Weber, m-a impins curiozitatea sa citesc si ultima discutie pe tema aparitiei modernitatii si capitalismului, discutia de pe Cato Unbound. Textul principal al dezbaterii de acolo este al lui Stephen Davies de la Institute for Humane Studies, How the World Got Modern. Textul spune pe scurt ca exceptionalitatea occidentala se datoreaza intr-o masura semnificativa accidentului istoric, nu atat unor trasaturi culturale si institutionale specific occidentale, trasaturi de care ne simtim atasati si despre care credem ca sunt, prin ele insele, capabile sa mentina relativa bunastare.

Care sunt trasaturile modernitatii?

Crestere economica sustinuta in conditiile unei cresteri fara precedent a populatiei,
Urbanizare, din ce in ce mai putini oameni se ocupa cu agricultura,
O rata sustinuta a inovatiei tehnice,
O rata sustinuta a cresterii corpului de cunoastere,
Scaderea rolului economic al gospodariei familiale si accentuarea sentimentului importantei sinelui individual in angrenajul economic si social,
Schimbarea naturii clasei conducatoare.

Cand incepe modernitatea?

In mod abrupt in primele doua generatii ale secolului 19.

Explicatii ale trecerii la modernitate

Explicatia clasic liberala: Factorul critic il constituie institutiile tipic occidentale care promoveaza libertatea de intreprindere economica si intelectuala.
Max Weber, Werner Sombart: Decisiva a fost trezirea unei constiinte speciala de sine a antreprenorului asociate cu o anumita religie.
Robert Solow: Acumularea de capital depaseste un prag critic (care mai departe permite o productivitate semnificativ crescuta).
Adam Smith: Specializarea economica depaseste un prag critic.
Julian Simon: Cresterea populatiei – adevarata resursa economica – depaseste un prag critic.
Harold Berman: Factorul critic il constituie pluralismul legal si o conceptie speciala a ideii de lege.
Douglass North, Nathan Rozenberg: Cheia o constituie institutia economica a drepturilor de proprietate.
Lynn White, Joel Mokyr: Cheia o constituie modul diferit occidental de a concepe cunoasterea insasi si de a valoriza inovatia tehnica.
Jack Goldstone: Cheia o constituie deschiderea intelectuala tipic occidentala.
Eric Jones: Decisiv a fost sistemul institutional care a mentinut puterea divizata si constransa.
Deirdre McCloskey: Decisiva a fost valorizarea culturala a ideii de comert si de intreprindere economica.
Joseph Schumpeter, William Baumol: Cheia trecerii la modernitate o constituie elementul antreprenorial.
David Landes: Cheia e mai degraba o combinatie intre cele de mai sus.

Alte explicatii indica accesibilitatea combustibililor fosili (Kenneth Pomeranz), un sistem special a familiei (Deepak Lal), exploatarea coloniala (James Blaut), alte forme de exploatare economica internationala in care Europa a jucat rolul exploatatorului (Immanuel Wallerstein, Samir Amin, batranul Andre Gunder Frank), conflictul de clasa (Marx).

Toate aceste explicatii, ultimele chiar in mod caricatural, intampina o dificultate: aceiasi factori se regasesc si in zone istorice care nu au ajuns sa manifeste trasaturile modernitatii. Cu deosebire, Europa secolului 17 – 18.

De ce a durat o suta de ani pana acesti factori au manifestat rezultate vizibile?

Raspunsul lui Stephen Davies

Toate celelalte ramanand egale, este in interesul claselor conducatoare sa mentina institutiile curente. Pentru ca inovatiile economice (generate de un sistem al libertatii de intreprindere), inovatiile culturale (generate de un sistem institutional care permite gandirea libera) si inovatiile sociale si civice (generate de niste reguli ale jocului care permit libera asociere) ameninta establishmentul.

Desi toti reactantii erau prezenti, transformarile au fost timp de 100 de ani inabusite sau sufocate de clasele conducatoare. In toata lumea, dominata de imperiile largi ale momentului, elitele conducatoare puteau mentine establishmentul intr-un mod confortabil. La fel si in Europa pana la inceputul secolului 19, cand are loc un “accident” istoric militar in peisajul mondial dominat de imperii.

Declicul este produs de rezistenta rebelilor olandezi in fata puterii imperiale habsburgice. Succesul rezistentei lor duce la sistemul westfalian al micilor state natiune din 1648 aruncate intr-o competitie economica. In fata noului sistem, elitele conducatoare se confrunta cu noi stimulente: elitele conducatoare devin mai putin dornice sa isi inabuse antreprenorii, pentru ca intr-un sistem al statelor mici devine mai simplu pentru acestia sa isi mute afacerile intr-o tara vecina mai libera. Odata cu antreprenoriatul economic se contureaza si alte fatete ale libertatii individuale. Acest lucru este suficient sa declanseze schimbarea catre modernitate.

Lectii

Una dintre concluziile lui Davies este ca, in masura in care reactantii sunt prezenti si in alte zone istorice, exceptionalismul occidental caruia ii suntem norocosi martori, se datoreaza mai degraba unui accident istoric decat unei trasaturi culturale si institutionale caracteristice doar civilizatiei occidentale.

***

Textul ne lumineaza si atitudinea de astazi a elitelor conducatoare nationale sau Europene fata de libertatea economica. Pe de o parte membrii claselor conducatoare isi manifesta o dorinta reala de a stimula antreprenoriatul, pe de alta, fiecare dintre partasii la putere este constient ca dereglementarea ar fi de natura sa ameninte propria pozitie influenta pe care a castigat-o cu greu. Ca urmare, elementul antreprenorial si inovativ va fi controlat si “continut” intr-un cadru, plan, strategie definite in prealabil de puterea politica.

Aceasta norma este urmata in dialogul public pana si in formularea titlurilor dezbaterilor civice de genul “Rolul antreprenoriatului in strategia guvernamentala”. Statul prescrie un rol noului insusi. Sau, si mai ilustrativ, un exemplu semnalat mai demult de profesorul Radu Solcan, “Rolul societatii civile in reforma sistemului…”, ca si cum, chiar si in reformele sistemice, societatea civila ar fi un element intr-un angrenaj conceput de catre un centru planificator care ‘incadreaza’ toate aspectele vietii sociale. Or, societatea civila cuprinde prin definitie intreaga retea de interactiuni sociale voluntare, intreaga lume a relatiilor interumane voluntare, capabila sa genereze noul sub toate formele lui.

Ionut Sterpan