Mircea Geoana, candidatul la presedentie din partea PSD, are un “plan anti-criza”. Planul acesta nu este atat prost, cat complet haotic. Pe partea pozitiva, propune unele scaderi de taxe (nu e foarte clar pe ce criterii au fost alese) si propune monitorizarea cheltuielilor publice (masura care n-are nimic de-a face cu iesirea din criza dar care este oricum binevenita). In rest sunt insa tot felul de baliverne despre cum statul ar putea face minuni.

Iata insusi punctul 1 din plan:

Crearea unui Fond Naţional de Locuinţe care să finanţeze construirea a 50.000 de locuinţe complet echipate, supuse regimului de închiriere, cu garanţii acordate prin Fondul de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii.

Programul urmăreste stimularea producţiei autohtone şi a consumului, prin creşterea cererii de materiale de construcţie, mobilier şi aparatură electrocasnică. Acest program se va aplica pentru locuinţe noi, complet mobilate şi utilate. În acest fel, efectul de antrenare pe orizontală va fi mai mare decât în cazul altor tipuri de investiţii în infrastructură. Prin subvenţionarea chiriei, acest program are o componentă socială consistentă, fiind astfel complementar programului „Prima Casă”. Prin Fondul Naţional de Locuinţe este susţinut un important segment de populaţie care nu are încă acces la creditare pentru a-şi cumpăra locuinţe şi, în acelaşi timp, menţine şi stimulează înfiinţarea de noi locuri de muncă în industria de construcţii, unul dintre sectoarele economice cel mai greu lovite de criza economică. Programul va începe în toamna anului 2009 şi va fi derulat prin instituţiile administraţiei publice locale. În cadrul discuţiilor cu FMI se va solicita extinderea garanţiilor guvernamentale necesare acestei măsuri, al cărei cost total este estimat la 2 miliarde de euro. Statul va susţine diferenţa dintre chiria socială şi dobânda bancară.

In primul rand ne putem intreba de unde au scos acest numar de 50.000?! Pare intr-adevar o coincidenta extraordinara faptul ca numarul optim de locuinte care trebuie construite in Romania este un numar atat de rotund. Ma intreb cum au ajuns la el. De ce nu 51.345 sau dimpotriva 48.967 locuinte? Macar arbitrarul evident al acestui numar ar trebui sa ii puna pe ganduri. Insa ideea de a creste numarul de locuinte, si respectiv accesibilitatea acestor locuinte, printr-un program guvernamental de constructii de locuinte, si respectiv prin subventionarea oamenilor pentru a locui in locuintele create, e o idee incredibil de proasta si din alte motive:

1. Exista o alta metoda mult mai simpla de a obtine acest rezultat dorit, metoda care nu presupune cheltuirea nici unui leu de la buget: eliminarea legilor de zonare (distinctia arbitrara intre spatiul intra-urban – construibil – si spatiul extra-urban – in care constructiile sunt interzise). Motivul pentru care locuintele sunt atat de scumpe si putine este ca statul limiteaza in mod arbitrar spatiul construibil. In Romania aproape jumatate din populatie locuieste la sat, in timp ce in orice tara civilizata procentul e sub 10% (daca nu sub 5%). Altfel spus, vreo 40% din Romania trebuie sa se mute la oras, insa, prin legile de zonare, statul impiedica orasele sa creasca! Pretul locuintelor si chiriilor este atat de mare datorita acestei cereri foarte mari. Daca s-ar elimina aceste restrictii, orasele ar creste in mod natural, iar odata ce cresc (multumita cresterii ofertei de locuinte) pretul locuintelor va scadea si el in mod natural (la fel cum pretul oricarui produs scade cand creste oferta). Intrebare: Ce rost are sa incerci sa faci ceva cu ajutorul guvernului cand acelasi lucru poate fi obtinut lasand piata libera? (Alt rost decat ca, prin intermediul mecanismului de gestionare a “Fondului National”, planuiesti de fapt sa deturnezi bani de la buget in buzunare private.)
2. Aceste programe costa foarte mult (2 miliarde de euro!). Iar banii nu pica din cer, ci vin din buzunarele noastre (fie acum, fie in viitor cand vom plati inapoi imprumuturile). Cu alte cuvinte, Geoana planuieste sa iesim din criza lasandu-i pe antreprenorii care ne-ar putea scoate din criza fara bani si Geoana planuieste sa “stimuleze consumul” lasand consumatorii potentiali fara bani.
3. Mai este in plus si factorul moral: De ce ar trebui sa fiu eu obligat sa platesc pentru constructia locuintei altcuiva, iar apoi sa-i platesc si o parte din chirie?! (Da, stiu, sunt foarte egoist, insa de cand se pedepseste egoismul cu amenda?)

O alta bizarerie este faptul ca aceste locuinte vor fi complet echipate cu aparate electrocasnice de productie autohtona. Problema e ca, daca nu cumva ma insel, nu exista nicio firma romaneasca producatoare de televizoare de pilda. De asemenea, mobila romaneasca este mai scumpa si mai urata decat, sa zicem, mobila de la IKEA. De ce ai favoriza prin interventia statului niste firme private care fac produse proaste si scumpe in defavoarea unora care fac produse bune si ieftine? Cum ar putea fi asta ceva bun pentru Romania?! Suna din pacate a ceva pe linia “eu imi apar saracia si nevoile si neamul”. Paradoxul e acesta: Geoana are un discurs protectionist/nationalist dar pretinde ca vrea sa stimuleze consumul, insa singura metoda prin care poate fi stimulat in mod real consumul de, sa zicem, aparatura electrocasnica, e sa scada taxele vamale (i.e. anti-protectionism). Daca ar face asta, consecinta ar fi ca ar scadea preturile si atunci ar creste automat consumul. Prin urmare, dat fiind ca nu sustine scaderea (eliminarea? sper prea mult?) taxelor vamale, vorbele lui Geoana legate de “stimularea consumului” sunt pur demagogice. (BTW, ideea ca statul trebuie sa faca ceva pentru a stimula consumul este ea insasi e o aberatie pentru ca de multe ori prin “stimularea consumului” se intelege o politica inflationista a bancii centrale – inflatia ii face pe oameni sa-si consume economiile care oricum se devalorizeaza.)

In fine, poate cel mai grav lucru legat de acest prim punct din planul lui Geoana este urmatorul: intreaga poveste cu Fondul National de Locuinte ar trebui sa fie familiara oricui este cat de cat la curent cu ceea ce a generat actuala criza economica, mai exact cu rolul pe care l-a jucat in generarea crizei politica statului american de a stimula constructia, creditele si cumpararea de locuinte. Altfel spus, Geoana ne propune sa iesim din criza urmand modelul american de a intra in criza. “Prin Fondul Naţional de Locuinţe este susţinut un important segment de populaţie care nu are încă acces la creditare pentru a-şi cumpăra locuinţe” – in SUA acest lucru se numea “sub-prime”, iar interventia statului pentru a face posibilele imprumuturile “sub-prime” a fost una dintre cauzele importante pentru care s-a ajuns in criza. De fapt, aceasta cauza e asa de importanta incat da insusi numele crizei in care ne gasim: subprime mortgage crisis.

Vlad Tarko